
E greu in general sa poti impaca si varza si capra. Cautam cat mai multe solutii sa fim, sa devenim sau sa avem impliniri importante. Pana la urma tot singuri ne trezim, si totusi daca nu am lupta, nu am deveni frustrati? De la a impaca una cu alta, a imbina utilul cu placutul, a face marea cu sarea, e doar un pas pana la a claca. Imagineaza-ti ca azi esti pe doua picioare, iti poti folosi ambele maini si mintea iti functioneaza la normal. Esti normal clinic, sa zicem. Dar, cum ar fi daca maine, te-ai trezi total inútil, paralizat, pe un pat din fier intr-un spital jegos, cu gandacii mergad de-a lungul barei de fier, apa picurand la baie, intentionat ca sa te scoata din minti? Cu lacrimile curgand din ochi incontrolabil, mucii scurgandu-se inspre gura plina de spume, cu pampersul plin de fecale si urina, asa plin de secretii, scurgandu-te de la secunda la secunda, fiind total confuz si amnezic, nesigur, nestiind cand ai ajuns acolo, cum ai ajuns si de ce. Imagineaza...