Stratone's

Perfect sau imperfect, infect sau defect. Poti sa o numesti cum vrei tu, pana la urma ce stii tu despre povestea tarfelor de strada, despre cea care ucide, despre umbra din ochii celui de succes, despre psihopatul ascuns in chipul de inger, despre crima. Omor incet si sigur, tot ce este in jurul meu, pentru ca iubesc sa fiu neinteleasa si trista, nefericita in lumea mea fara ipocriti. Resping ca sa ma protejez, nu o sa ma vezi ca procastrez. Respir, adulmec, făuresc, gandesc la visele frante si la ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost, pentru ca am distrus. Imi curge boala asta incurabila prin venele si mai bolnave si subtiate de timp, sufar fara scapare, indiferent de disperare, sufar din pacat, din ce a fost si s-a destramat.  Scriu mizerii deprimante, dar defapt rad. Cat de sadic sa razi dupa crima?  Am inteles ca ma urasti din tot sufletul tau. Iti multumesc. Cu asta ma hranesc, cu ura si furia ta, ma fac sa ma simt superioara tie, pentru ca reusesc sa te domin cu atit

E greu in general sa poti impaca si varza si capra. Cautam cat mai multe solutii sa fim, sa devenim sau sa avem impliniri importante. Pana la urma tot singuri ne trezim, si totusi daca nu am lupta, nu am deveni frustrati? De la a impaca una cu alta, a imbina utilul cu placutul, a face marea cu sarea, e doar un pas pana la a claca. Imagineaza-ti ca azi esti pe doua picioare, iti poti folosi ambele maini si mintea iti functioneaza la normal. Esti normal clinic, sa zicem. Dar, cum ar fi daca maine, te-ai trezi total inútil, paralizat, pe un pat din fier intr-un spital jegos, cu gandacii mergad de-a lungul barei de fier, apa picurand la baie, intentionat ca sa te scoata din minti? Cu lacrimile curgand din ochi incontrolabil, mucii scurgandu-se inspre gura plina de spume, cu pampersul plin de fecale si urina, asa plin de secretii, scurgandu-te de la secunda la secunda, fiind total confuz si amnezic, nesigur,  nestiind cand ai ajuns acolo, cum ai ajuns si de ce. Imagineaza-ti

Doamnelor, domnilor, curvelor si prostilor, dar si domniilor... dupa cum stim cu totii, societatea asta este plina de medii, mediocritati, barosani, cocalari, inteligenti, "destepti", care pe la adunaturi isi fac sex oral unul altuia. Cred ca de atata ura. Dar, asta da bine la plebime, asa ca mergem pe val sau cu valul. Am observat de-a lungul timpului ca, cu cat esti mai limbist, cu atat ai mai mult succes. Esti mai acceptat de semenii tai, si aia limbisti la randul lor, ca doar aceleasi categorii se accepta intre ei, daca pupi cururi paroase, daca freci picioare de lemn, daca esti doamna de lux. Eu nu le-as da drept de vot astora. Ar trebui sa fie separati, sa aibe votul limbistilor. Degeaba incerci sa instigi la cultura, la citirea unei carti, nu de joc, ca tot indoctrinati suntem. Cum sa ma pot numi LIBER, din moment ce sunt fortat sa urmez n mizerii de reguli?! Si ti se spune atat de frumos : ESTI LIBER SA FACI CE VREI, DAR MAI SUNT ANUMITE REGULI DE CARE TREBUIE SA

Ti-am ascultat discursul lung, arid, anevoios, mergand pe vai si dealuri, purtandu-ma de la o extrema la alta. Incerc sa te inteleg. Nu as putea sa fiu in pielea ta, nici daca imi doresc. Sunt mult prea egoísta si pragmática. Imi spui ca tu ai vazut multe si ca ai experienta de viata vasta. Incerc sa te si cred. Ma minti usor, incerci sa ma impresionezi prin cacaturile tale socialiste. Nu ma intereseaza, nu ma va interesa, atata timp cat la cel mai mic obstacol incepi sa te vaiti ca o curva. Ce vrei sa cred? Ca esti puternic? Ce tu numesti probleme, altii o considera fericire. Nu vreau sa iti exemplific, dar stii ca sunt oameni dependenti de noi, ce au nevoi de mai multa atentie decat ai avea tu vreodata, oameni ce isi traiesc existente mizera, plini de boli si jeg, si totusi ei zambesc. Sunt fericiti, retarzi, asa cum ii numesti. Da, exista si prostie, si nebunie, si tot ce vrei tu sa numesti. Dar tu cum te descrii din moment ce faci misto de niste cadavre vii? Te c

Gata. Am inchis repede fereastra si usa, cu cele doua incuietori, de frica sa nu ma vezi. Am ramas complet singura. Doar tu ma mai auzi, ma vezi si ma intelegi. Tu stii mai bine decat mine, nu ma cunosti indeaproape, dar cumva avem aceeasi mentalitate. Nu m-ai vazut, nu m-ai atins, dar stii ca sunt acolo. Stii ca mereu te poti baza pe mine atunci cand esti neinteles. Da, ca si tine, am mai vazut asemenea lucruri, aceleasi intamplari in alt contex. Stiu ca ai un sentiment de deja vu cand iti vorbesc. Te invalui cu gandurile mele, si stai uimit si ma citesti, nedumerit, esti o naluca, nu esti tampit. Nu fi confuz, eu nu o sa te mai refuz. Ti-am zis de atatea ori ca da, ca iti voi prelua in intregime mintea. Te voi incojura precum ceata inconjoara cladirile jegoase si gri, te voi imbratisa pana vei simti cum inima iti sare din piept si vrea sa exploadeze, si va fi doar sange, in suflet si in lacrimi, si nu ma mai vei putea strange. Peste tot, imagineaza-ti, cum esti fara puteri. Sa

Dupa o noapte lunga de calatorit, am ajuns. Camera de hotel nu este cea mai primitoare, aerul conditionat pare stricat, obosit de timp si praf, dar pentru cateva ore cui ii pasa?! Ajung in putearea noptii si gasesc linistea din haos, incerc sa dorm, dar nu am stare. Vinul ala prost mi-a dat dureri de cap. As bea o cafea, poate asa imi mai limpezesc gandurile astea nebune. De unde cafea la 4 dimineata? Ies bezmetica din camera de hotel, las totul in haos total, prosopul aruncat pe jos, bagajul deschis, hainele aruncate fiindca nu ma puteam decide ce ar fi mai potrivit pentru o cafea in puterea diminetii, pe malul lacului, doar eu cu cainii strazii, si pe ici pe colo, cate un boschetar.  Am iesit aproape fugind din hotel, dupa ce am stat sa descifrez codurile nescrise de pe pereti toata noaptea. Mergeam bezmetica in cautarea unei cafele tari care sa ma trezeasca. S-au schimbat multe si multi. De atata timp. Fugeam la locul meu, care ma astepta acolo, cuminte, ca de fiecare data c

In loc de intro: Atentie cititul dauneaza grav sanatatii si nu este dedicat mintilor indoctrinate.  Despre azi? Cui ii pasa?  Sa lasam planurile in spate si sa trecem la lucruri mai serioase.  Sa ne concentram pe noi. Da, pe propria persoana. Chiar daca este egoism, cu asta ramanem. Emotional, ajungem la o rutina si facem cate ceva sa o depasim. Dar cum e mai incolo? Cand am obosit? Ne tot gasim scuzele perfecte fiindca ne place sa traim in propriul comfort.  De ce as merge la sala azi daca sunt deprimat? Sau, am mancat prea mult si nu fac fata efortului, lasa pe maine.  La intrebarea: "Nu te plictisesti sa alergi?", raspund sus si tare: NU. Acolo ma regasesc. Nu este doar sport sau nutritie, este mult peste asta. Cand sportul ajunge placere si pasiune deja suntem la un nivel spiritual si intelectual destul de ridicat ca sa putem face diferente. (O sa vezi despre ce este vorba, mai multe detalii vor urma). De ce mananci sanatos? Pentru ca POT! Da-ti mintea