Am renunţat demult să mai încerc să înţeleg oamenii, comportamente, caractere şi trăsături psihologice. Am trecut de la victimă la vinovat, de la jeg uman cu comportament deplorabil la cel impecabil, de la pământ am urcat la cer, dar m-am plictisit şi am decis să ma apuc de lupte la sol în noroi, că aşa se cere în zilele noastre: prostia, sexualitatea, josnica morală, incompetenţa şi curvia, pupătorii de cururi jegoase sunt cele mai de top şi cele mai la modā. La interviuri dacă îndeplineşti aceste calităţi şi te mai recomandă şi familia sau plicul, atunci ai un post asigurat: manager în stupiditate, asistentă manager în supt acadeaua. Sună destul de pompos, dar mult zahăr dăunează grav sănătăţii pe termen lung, şi la final tot o "termenată" vei ramane, cum nici o curvă nu poate fi doamnă... poate în faţa celor ce nu o cunosc, dar în adâncul conştiinţei ea va şti gustul acadelelor amare, acrite, împuţite şi uneori stafidite.
Am observat în ultimul timp că nu ne mai cunoaştem lungul nasului, iar penibilul este slobod pe străzile oraşului, ne laudăm cu succese personale în loc să ne realizăm proasta şi inutila condiţie umană făcând lucrurile astea mediocre. Bunica mea avea o vorba: " Adevărata valoare nu se spune de către sine, alţii o vor observa şi vor vorbi despre" sau un proverb popular : " Lauda de sine, nu miroase a bine!" Dacă te apuci să contribui în societate cu diverse activităti, acţiuni caritabile spre exemplu, te concetrezi mai mult pe tine să te promovezi sau pe scopul iniţial?
Intrigant şi indignant.
Am făcut o pauză şi mi-am pierdut câteva minute din viaţă analizându-te. Ai avea ceva potenţial dacă ai uita să fii arogant, să arăţi ceea ce nu eşti defapt, să iei o pauză din a te mai văita de cei din jur, fii tu diferit dacă tot nu îţi convine ce se întâmplă în jurul tău.
Introvertit.
Am închis demult canalele comunicării în van, poate este numit autism adult, rutină cauzată de maturitate, dar sistemul digestiv nu îmi mai permite să înghit mâncare de mâna a doua, fiindcă nu mai fabric aceleaşi enzime, şi aş putea sa mă constip în urma discuţiilor toxice. Şanse nu mai dau demult, de unde să am atât de dat, după tot ce am tras până mai ieri, acum am nevoie, de oxigen. Iar oxigenul îl iau din natură, unde este mult spaţiu şi câţi mai puţini oameni, iar ăia de sunt, fii sigur să fie de cea mai bună calitate, un fel de caviar al oamenilor, stropiţi cu inteligenţă, consumaţi cu un vin bun şi cu mult bun simţ.
Nu mi-a fost vreodată frică de înălţime, nici măcar de moarte, într-un final tot acolo ajungem, mai devreme sau mai târziu.
O carte închisă este doar o bucată de hârtie...
Comentarii
Trimiteți un comentariu