Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret.
Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia. Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost dacă?".
Ce înseamnă a trăi? Să crezi, să speri, să minţi şi să te minţi. Am renunţat la partea cu minţitul de ceva vreme şi tot de atunci am cam rămas fără oameni în jurul meu, se pare că minciuna este mai uşor de digerat decât adevărul, dar îmi asum şi nu am nici un regret. Aleg să merg tot pe drumul dinspre stânga şi tot îmi asum riscurile.
Ne numim credincioşi doar pentru simplul fapt că mergem la biserică şi ţinem post. Cât de fals poate să fie asta? Să te prefaci a fi omul lui Dumnezeu în anumite momente, iar în restul existenţei tale să bârfeşti, să judeci, să arunci cu pietre în oricine îţi iese în cale şi să păcătuieşti atât cu trupul cât şi cu spiritul. Nu am fost vreodată religioasă, şi este diferenţă între religie şi credinţă, pentru că nu îmi place îndoctrinarea în masă, dar totuşi am studiat profilul psihopatului credincios, care crede şi nu cercetează. Nu pot să înţeleg extremismul prostiei umane când vine vorba despre urmarea unor tradiţii care nu are explicaţie logică, nu pot să accept ca şi exemplu bun de urmat cei ce se sacrifică în numele lui Dumnezeu, nu pot să înţeleg de ce dacă există doar un singur Dumnezeu fiecare aparţinător al diverselor religii susţine că religia lui este cea mai bună. Şi la fel de ciudat este faptul că din cauza disputelor religioase sunt cele mai multe războaie. Dacă este un singur Dumnezeu ar trebui să fie o singură religie, sau religia nu ar trebui să existe deloc.
Dacă oamenii ar fi cu adevărat buni şi ar urma nişte reguli, astea ar trebuie sa sune cam aşa:
1. Să ne iubim.
2. Să fim empatici cu semenii noştri.
3. Să nu bârfim.
4. Să ne ajutăm intre noi.
5. Să dam tot ce este mai bun din noi, atât pentru noi cât şi pentru cei din jur.
Ştiu că indoctrinarea va ieşi la iveala şi se va stârni focul înauntrul unora, dar asta ar trebui să vă pună semne de întrebare şi să vă gândiţi înainte de a eticheta defapt la felul în care sunteţi voi.
Cine este perfect şi fără trecut să arunce cu tot noroiul. Restul este istorie scrisă în vremuri delicate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu