Normal sau nu?

Am inceput anul cu normalitatea, defapt am vrut sa scriu cateva aberatii despre relatii si balarii din astea...dar cum nu ma pricep atat de bine la relatii si ar fi fost o prea mare bataie de cap cercetarea despre ele, am zis sa bag ceva depre normalitate. Parca asta e mai usoara si mai interesanta, decat relatiile. 

Ca de fiecare data, am cautat definitia normalului in dictionar si am gasit cam astea:

-  Normal= care asa trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca; natural;

- Normal= care este comform cu o norma; comform prevederilor;

- Normal= sanatos din punct de vedere psihic. 

Mi-a placut mult ce spunea Carl Gustav Jung despre normalitate si, anume: "A fi normal este idealul celor neimpliniti"; toatl de acord cu domnul Jung. 

Pana la urma, daca plecam de la normalitatea psihica, cum putem defini standardul normalitatii? Cum este un om normal?

Pai, de prin cercetari, se spune ca normal, este sa te supui regulilor societatii...sa ai o familie, servici, sa nu bei, droguri sa nu iei, sa mergi la biserica si tot asa... Dar daca ma abat de la reguli devin anormal sau bolnav psihic? Si daca urmez regulile indeaproape nu devin robot sau nu dezvolt tulburari obsesive? Am auzit ca normalitatea asta se defineste mai nou ca un echilibru dinamic... Dupa cum Eistein spunea : "Totul este relativ..."

Conservarea ajuta sistemul de a-ti pastra integritatea...dar conservarea asta nu ma impiedica cumva sa evoluez? Cum s-ar zice normalitatea asta sau functionarea normala a unui sistem este o stare de echilibru dinamic pe plan emotional-afectiv-comportamental-rational la baza caruia stau principiile generale ale compensatiei, transformarii, continuitatii firesti si al relativitatii raportate la universul de referinta in care sistemul subzista. Cam pompos, dar aici duc cam toate definitiile...

Mi-a placut tare mult un citat dintr-o carte de Alexandru Freisberg, care zice asa:

"Exceptiile traiesc mai bine decat ceilalti, tocmai pentru ca sunt exceptii. Societatea recompenseaza si isi rasfata exceptiile. De ce? Tocmai pentru ca oamenii sunt fascinati de tot ce e esit din comun. A fi normal este ceva de la sine inteles. Normalul nu intereseaza pe nimeni: e pretutindeni prezent si n-ai ce face cu el. Nu il poti admira pentru ca n-ai de ce, nu il poti invidia, nu vrei sa-l imiti, nu vrei sa-l copiezi, nu poti nici macar sa-l urasti si n-ai ce invata de la el."

Normalul e normal, deci neinteresant. Cu totii suntem interesati doar de lucruri deosebite, pe care nu le vedem zilnic, si pe care le facem pentru a fi admirati de multimea oamenilor. 

Fiecare om normal este dispus sa plateasca mai mult pentru produsele de calitate exceptionala; se plateste mai bine tot ce e mai bun. Asta e regula si functioneaza perfect. 

Exceptia trebuie sa fie iesita din normal. Sa fie mai iute, mai desteapta, mai citita si experimentata, mai altfel, mai exceptionala. 

Tu, incurajezi mediocritatea si tiparele fixe?

Avem nevoie sa judecam mai putin aspru "nebunia" noastra si a celor din jur, si sa vedem care sunt avantajele diferentelor. Nu iti trebuie decat curaj, inspiratie si perseverenta. 

: