Un gol
Tu cat de mult te cunosti?
Ai tocit pragurile cafenelei cu peretii afumati si lumina obosita de vreme, peretii satui de povestile nespuse ale necunoscutiolor. Vii in fiecare zi in acelasi loc obosit, in speranta ca te vei renaste. Nu ai cum, visezi in van, nu exista renastere in timp de moarte, dar tu, totusi speri, ca un obosit de cancer ce esti. Ai crezut ca azi vei intalni oportunitatea.
Mereu te vezi cu oameni noi, nestiind exact drumul tau, cauti in altii, lumina. Nu te pot lumina, nu vreau asta. Vreau sa te intrebi, ce cauti, ce vrei de la multime? Cu ce crezi ca te va ajuta parada asta de oameni ce vin si trec prin viata ta? Ai un scop ascuns sau doar cauti sa iti lingi ranile trecutului in diverse forme?
Bei acelasi jeg de bautura, esti mort pe dinauntru si totusi zambesti ca sa nu sperii. Dar tu te stii mai bine, si ma intelegi perfect. A fost demult sfarsitul emotiilor tale negative, deja te-ai resemnat intrebadu-te: "Oare cat mai pot duce?" Atat cat iti e dat, este raspunsul. Pui răpciuga de haina si iesi in gerul de afara, poate te mai trezesti. Esti tot tu, doar ca mai obosit de vreme.
Am murit incet, incet... tot. Ego-ul, speranta ca oamenii vor fi la un alt nivel, asteptarile, orgoliile, dragostea. A ramas gol. E ca un intuneric in plina zi. Ca un gol in stomac, pe timp de foamete. Am tot si totusi nimic. Dau tot, dar tot sarac sunt. Te privesc cu atata admiratie, si stiu ca tot e pentru mine. As vrea sa am super puteri, sa pot sa fac eu totul si tu doar sa fii. Dragostea mea este nemarginita, tu esti cea mai importanta, cea mai buna, esti eu. Pentru ca eu sunt eu, parte din tine. Eu sunt eu doar datorita tie. Tu esti cea super puternica, sper sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale si sa fiu macar jumate din tine.
Sunt tot, dar totusi nimic. Am mult si totusi putin.
In inima mea arde focul mocnind. Acolo e loc doar pentru tine. Nu vad cum as putea fara tine. Sunt tot si nimic. Sunt mult si putin.
Am secat in timp de ploaie. Totul a fost prea scurt, iar drumul meu nu e aproape de final. Sunt mai puternica pentru ca tu ma faci sa fiu. Sunt mai buna pentru ca tu m-ai facut sa fiu. Sunt eu prin tine.
Daca ai suferit, eu m-am tarat precum un sclav insetat in desert, de durere. Daca vei fi sa plagi, inima-mi va sangera pana se va fi scurs ultima picatura din mine. Fara tine eu nu pot sa fiu bine.
Ma reaprind. Incep sa prind putere de te voi vedea zambind.
Ma refac incet, dar sigur. Revin si mai puternica decat ma stiai.
Ai tocit pragurile cafenelei cu peretii afumati si lumina obosita de vreme, peretii satui de povestile nespuse ale necunoscutiolor. Vii in fiecare zi in acelasi loc obosit, in speranta ca te vei renaste. Nu ai cum, visezi in van, nu exista renastere in timp de moarte, dar tu, totusi speri, ca un obosit de cancer ce esti. Ai crezut ca azi vei intalni oportunitatea.
Mereu te vezi cu oameni noi, nestiind exact drumul tau, cauti in altii, lumina. Nu te pot lumina, nu vreau asta. Vreau sa te intrebi, ce cauti, ce vrei de la multime? Cu ce crezi ca te va ajuta parada asta de oameni ce vin si trec prin viata ta? Ai un scop ascuns sau doar cauti sa iti lingi ranile trecutului in diverse forme?
Bei acelasi jeg de bautura, esti mort pe dinauntru si totusi zambesti ca sa nu sperii. Dar tu te stii mai bine, si ma intelegi perfect. A fost demult sfarsitul emotiilor tale negative, deja te-ai resemnat intrebadu-te: "Oare cat mai pot duce?" Atat cat iti e dat, este raspunsul. Pui răpciuga de haina si iesi in gerul de afara, poate te mai trezesti. Esti tot tu, doar ca mai obosit de vreme.
Am murit incet, incet... tot. Ego-ul, speranta ca oamenii vor fi la un alt nivel, asteptarile, orgoliile, dragostea. A ramas gol. E ca un intuneric in plina zi. Ca un gol in stomac, pe timp de foamete. Am tot si totusi nimic. Dau tot, dar tot sarac sunt. Te privesc cu atata admiratie, si stiu ca tot e pentru mine. As vrea sa am super puteri, sa pot sa fac eu totul si tu doar sa fii. Dragostea mea este nemarginita, tu esti cea mai importanta, cea mai buna, esti eu. Pentru ca eu sunt eu, parte din tine. Eu sunt eu doar datorita tie. Tu esti cea super puternica, sper sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale si sa fiu macar jumate din tine.
Sunt tot, dar totusi nimic. Am mult si totusi putin.
In inima mea arde focul mocnind. Acolo e loc doar pentru tine. Nu vad cum as putea fara tine. Sunt tot si nimic. Sunt mult si putin.
Am secat in timp de ploaie. Totul a fost prea scurt, iar drumul meu nu e aproape de final. Sunt mai puternica pentru ca tu ma faci sa fiu. Sunt mai buna pentru ca tu m-ai facut sa fiu. Sunt eu prin tine.
Daca ai suferit, eu m-am tarat precum un sclav insetat in desert, de durere. Daca vei fi sa plagi, inima-mi va sangera pana se va fi scurs ultima picatura din mine. Fara tine eu nu pot sa fiu bine.
Ma reaprind. Incep sa prind putere de te voi vedea zambind.
Ma refac incet, dar sigur. Revin si mai puternica decat ma stiai.
Comentarii
Trimiteți un comentariu