Stratone's

Te iubesc pentru tot ceea ce eşti, pentru ce nu ai fost şi pentru tot ceea ce vei fi! Eşti tu, cel mai bun om, un oarece om,  a cărui simplitate m-a lăsat să fiu eu, al cărui zâmbet sincer îl preţuiesc, a căror certuri infinite au fost şi vor mai fi, contraziceri o mulţime, că tu, că eu, un infinit izvor. Mereu în sufletul meu vei fi avut loc, chiar dacă nu aş fi arătat asta. Preţuiesc fiecare secundă lângă tine, fie şi la distanţă. Iubesc lucrurile necomplicate, oamenii ce îţi sunt acolo fie ce o fi, tu şi eu, înconjuraţi numai de ceea ce dorim... Trec cu uşurinţă de la o stare la alta, iar asta nu mă încadrează la bipolaritate ci doar la extremism. Nu cred în căile de mijloc, cum ar fi indeciziile, nesiguranţa. Exista DA sau NU, alb sau negru, fara NU ŞTIU sau GRI. Nu poţi face pe prostul la infinit dând şanse oamenilor de cantitate. Încercarea moarte n-are, dar nici ulciorul nu va merge de prea multe ori la apă. Nu îmi place cantitatea, dar nici cu puţin nu mă mulţumesc...

Unul se naşte, un altul moare. Un nou început şi un sfârşit. Este ca un cerc vicios în care intri fără să fii întrebat încă din primele clipe de viaţă, după ce începi să insipi aerul ăsta poluat de tot şi toate. Nimeni nu îţi zice că defapt mergi către sfârşit. Bucură-te de clipa asta, că ai reuşit să te trezeşti azi şi că poţi inspira aerul, chiar şi pe cel poluat. Nu am înţeles de ce ne raportăm la trecut. Am găsit câteva explicaţii prin cărţi... ne simţim ruşinaţi, răniţi, vinovaţi. Trăitul în trecut te consumă, îţi risipeşte relaţiile posibile de orice natura sau ţi le poate sabota pe cele actuale. Înteleg că îti foloseşti trecutul ca un mecanism de apărare, dar nu mereu ai nevoie de un scut. Dacă ai şti despre mine... Nimic nu este sigur şi clar că nimeni nu îţi poate oferi garanţii pentru nimic.  Merg pe străzi şi zâmbesc, dar totuşi ma simt neputincioasă şi sufletul îmi plânge că nu pot face ceva pentru toţi cei în suferinţă. Între noi fie vorba, viaţa este instabilă ...

Când moare un analfabet se duce pe lumea "cealantă". Ce e sigur şi demonstrat este că "toate târfele se cred femei perverse". Văd că a luat amploare treaba asta cu vlog sau cu live când se machiaza fetili  şi tot aşa. În paralel, le observ pe astea mici de 14 ani care sunt total debusolate săracele pentru că nu mai au un model sănātos de urmat. Păi cred şi eu, dacă am ajuns să facem filmări cu produse cosmetice, un fel de reclamā fără plată sau târfă la ofertă aş zice, cam de câţi neuroni o fi nevoie ca să ajungi la asemenea realizări. Da, ştiu sunt cea mai răutacioasă persoană şi totuşi sunt şi cea mai fericită şi cea mai cum vreau eu să fiu. Asumă-ţi responsabilitatea faptelor, aici nu e cu supărare sau resentimente.  Mă uimeşte faptul că prostia este atât de promovată şi generaţiile noi sunt atât de pierdute. Pe vremea mea nu era chiar aşa depravare. Am mai zis şi mă repet, târfele, cocalarii, ăştia de speţă joasă să aibe un oraş al lor, izolat total de noi...

Un preot s-a oferit s-o conducă cu mașina pe o călugăriță. Urcându-se în mașină, aceasta a pus picior peste picior, iar coapsele i s-au dezgolit. Preotul n-a putut să se abțină și a atins-o ușor cu mâna. La care, aceasta i-a spus: „Părinte, ții minte Psalmul 129?” Preotul a luat repede mâna, dar după un timp a pus-o din nou pe picior. Călugărița îi repetă din nou: „Părinte, ții minte Psalmul 129?”. Preotul rușinat și-a cerut scuze și n-a mai atins-o. Ajunși la mânăstire, călugărița a răsuflat adânc și a ieșit din mașină. Întorcându-se la biserică, preotul a decis să vadă ce conține Psalmul 129. În el se spune: „Ești pe calea cea dreaptă, fiule. Mergi înainte, caută și vei găsi fericirea”.  Morala: Dacă nu-ți cunoști bine munca, multe din posibilitățile de perfecționare pot trece pe lângă tine. Descopăr încet dar sigur adevărata calitate a vieţii: simplitatea. Observ cum oamenii mari din jurul meu sunt atât de măreţi prin faptul că sunt simpli. Nu ştiu ce întelegi tu prin simpl...

Poate te-ai întrebat de multe ori ce înseamnă să fii un om puternic şi liniştit, poate te-ai întrebat cum cel de lângă tine este în acest fel. Nu este atât de greu pe cât crezi. Nu există o reţetă magică, nu trebuie să urmezi nu ştiu ce paşi, nu ai nevoie de nu ştiu ce formări în domeniu psihologic de specialitate, ai nevoie să renunţi doar la măştile pe care le tot porţi. Ai sā negi asta. Ai să spui ca nu ai nici una. Dar ia hai sā recapitulăm: mergi la servici şi ai un colectiv mai tensionat, atunci îţi pui masca zâmbitoare şi înghiţi doar ca să te faci plăcut sau să nu cumva sā deranjezi. De ce nu eşti deschis, să îţi spui părerea,  să te faci înteles. Nu trebuie să fii plăcut şi acceptat de toţi cei din jurul tău, vei avea nevoie de oameni mai puţini dar adevāraţi şi pe care să te poţi baza la ora 3 dimineaţa când ai nevoie de o mână de ajutor. Hai să plecăm din mediul ăla, ajungi acasă, trebuie să înghiţi aceleaşi mâncăruri, reci, înghiţite în noduri provocându-ţi dificul...

Fericirea ti-o faci singur. Fara asteptari, fara planuri, fara lucruri materiale. Fericirea vine mereu din cele mai simple ganduri, cele mai mici fapte, cele mai dulci vorbe, cele mai multe saruturi si imbratisari...ufff fericirea... este deajuns sa fii sanatos si poti sa te numesti cea mai fericita persoana din lume. Pentru ca atunci cand nu ai grija sanatatii nu ai defapt nici o grija. Totul vine de la sine. Tu esti pozitiv, implinit, fara sa iti mai faci prea multe griji. Trebuie doar sa respiri. Si bucura-te din tot sufletul ca poti respira, altii nu au prijelul asta. Fericirea este atunci cand cei de langa tine sunt bine, sunt linistiti. Sunt atatea moduri in care poti defini fericirea, dar totusi nimeni ,niciodata fericirea ta nu trebuie sa depinda de altcineva. Pe tine ce te face fericit? Si cum mentii starea asta? De cand nu te mai iubesti? Si de cand nu ti-ai mai zis cat de important esti? Esti cea mai buna persoana din viata ta, cea mai frumoasa si inteligenta, cel mai...