Unul se naşte, un altul moare. Un nou început şi un sfârşit. Este ca un cerc vicios în care intri fără să fii întrebat încă din primele clipe de viaţă, după ce începi să insipi aerul ăsta poluat de tot şi toate. Nimeni nu îţi zice că defapt mergi către sfârşit.
Bucură-te de clipa asta, că ai reuşit să te trezeşti azi şi că poţi inspira aerul, chiar şi pe cel poluat.
Nu am înţeles de ce ne raportăm la trecut. Am găsit câteva explicaţii prin cărţi... ne simţim ruşinaţi, răniţi, vinovaţi. Trăitul în trecut te consumă, îţi risipeşte relaţiile posibile de orice natura sau ţi le poate sabota pe cele actuale. Înteleg că îti foloseşti trecutul ca un mecanism de apărare, dar nu mereu ai nevoie de un scut. Dacă ai şti despre mine... Nimic nu este sigur şi clar că nimeni nu îţi poate oferi garanţii pentru nimic. Merg pe străzi şi zâmbesc, dar totuşi ma simt neputincioasă şi sufletul îmi plânge că nu pot face ceva pentru toţi cei în suferinţă.
Între noi fie vorba, viaţa este instabilă şi imprevizibilă. Nu poţi aşeza viaţa într-o cutie strălucitoare, aşteptând să vină cineva să-i desfacă funda colorată. Nu există globul de cristal la care visai. Cu toţii experiementăm durerea, pierderi emoţionale şi profesionale, însă este important să conştientizăm sau nu, în funcţie de caz, că tot “binele şi răul” ne oferă oportunitatea de a ne maturiza, de a căpăta profunzime, putere şi înţelepciune.
În momentul în care nu te mai opui trecutului şi experienţelor sale, îţi deschizi inima către crearea unui prezent conştient şi binecuvantat. Iar dacă nu poţi face faţă prezentului, dă-ţi timp să te vindeci.
Una peste alta suntem atât de ocupaţi să ne găsim scuze şi să ne căutăm defecte încât uităm să ne mai bucurăm de noi. Ce va fi mâine nici tu nu vei şti, dar ceea ce e azi încă poţi stăpâni.
De ce pot râurile şi mările să domnească peste toate şuvoaiele? Pentru că ele ştiu să se pună mai prejos decât ele. La fel este şi cu oamenii. Cel ce ştie sa mânuiască armele, nu-şi arată vitejia ci merge direct la oaste, iar cel priceput la oameni se aşează mai prejos decât ei.
O să închei cu un citat din Lao Tse:
" Cel care-i cunoaşte pe ceilalţi este întelept; cel care se cunoaşte pe sine este luminat.
Cel care-i învinge pe ceilalţi are putere; cel care se învinge pe sine este puternic.
Cel care cunoaşte îndestularea este avut.
Cel care păşeşte către desăvârşire are voinţă.
Cel care nu îşi rătăceşte rostul va dăinui."
Ce loc mai bun să fugi de tine însuţi, decât trecutul sau un posibil viitor improbabil, ducem o lipsă majoră de curaj pentru a trăi în prezent, când lucrurile sunt atât de simple şi tot ce este de făcut pentru a trăi în clipa prezentă este să nu uităm să respirãm.
RăspundețiȘtergere