Am ascultat povestea vieţii unuia şi am învăţat cât ar fi trebuit. Mi-am înţeles lecţia ce o pregătisem din timp, mi-am dat restanţa emoţională, unde iarăşi am picat cu succes. Să fie oare un destin? Să fie oare tot un chin? Îmi repet istoria, pregătită să îmi găsesc gloria, îmi repet în gând ce cred, ce simt, ce sunt.
Azi alerg prin soare şi căldura mă face să mă topesc de dor, de ducă. Încerc să înţeleg, răspunsuri la întrebări să culeg. Dar mă simt ca şi topită, secată şi uimită. Te simt în depărtare, degeaba îţi cerşesc alinare. Tu eşti doar tu cu tine, nu-i loc şi pentru mine.
Pentru a nu ştiu câta oară revin în locurile suferinţei, de fiecare dată am zis că va fi bine, crezând subtil în tine, crezând cu nebunie în bine. Pentru a nu ştiu câta oară mi-am deschis sufletul precum un cadavru lipsit de apărare în timpul autopsiei, crezând că mi se va da o inimă nouă cu care să o iau de la capăt şi să încep să iubesc ca la începuturi. Am crezut că inima asta plină de cicatrici şi dezamāgiri va fi transplantată şi înlocuită cu una nouă, nepătrunsă de săgeţile otrăvite ale dezamăgirilor. Am aşteptat inima nouă pentru mine ca să ţi-o pot da ţie pe a mea, să simţi cum simt şi eu, să îţi circule prin vase sângele ăla spurcat de tine şi să îţi ajungă până în creier, să îţi otrăvească conştiinţa, care era moartă până de curând.
Un gând, o bucurie, una menită să fie. Să fie peste tot, în suflet şi în loc. Ai vrea să vii să vezi, să taci şi să nu crezi.
Am zburat către munţi şi invers, m-am înecat în apa sărată a mării şi am început să plâng fără oprire găsind scuza perfectă a apei sărate, mi-am oprit respiraţia crezând că pot opri timpul în loc, dar tot ce opream eram EU. Am crezut că fără cei ca tine nu mai există dragoste.
Un drum nepietruit, un suflet pustiit, alerg încet şi sigur, nici eu nu mai sunt singur. Vorbesc întortochiat, alerg de la o extremă la alta, nu mă pot menţine pe calea de mijloc, vreau tot sau nimic, sunt de neoprit. Nu mă pot menţine pe linia indecişilor şi lucrurilor nesigure, educaţia nu mi-o permite, respectul de sine şi respectul pentru cei din jur sunt mari, iar om de calitate fiind nu îmi permit să mă joc cu minţile şi inimile oricui. Am învăţat încă din copilărie ce este empatia cu ajutorul proverbului: " Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!" Am înţeles de-a lungul timpului cum stau lucrurile cu oamenii şi totuşi am ales să fiu un vindecător. A fost pe riscul meu şi nu regret asta nici o clipă. Nu am încercat să repar pe nimeni în mod intenţionat, dar am făcut tot posibilul să primesc răspunsuri la întrebări.
Uneori oamenii sunt eşuaţi şi pierduţi în oceane şi indiferent cât de mult ai încerca ajungi să dobândeşti insuccesul. Nu este vina nimănui pentru cei fără de simţământ. Nu ai de ce să te învinovăţeşti pentru nepăsarea altuia. Nu eşti Dumnezeu, iar tot ceea ce nu ţine de tine este parţial controlabil.
.
.
.
.
.
" Doamne, Dumnezeul meu, în Tine caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
Ca să nu mă sfâşie ca un leu care înghite fără să sară cineva în ajutor!
Doamne, Dumnezeul meu, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
Dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temeiu,
Atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce vieaţa la pământ şi slava mea în pulbere să mi-o arunce." Pslamul 7, Matei.
Umanitatea are la baza trairile profunde fie ele tristete sau bucurie, orice intamplare buna sau rea adauga o armura a experientei de viata, ne face mai puternici, mai intelepti, nu mai cadem in aceleasi capcane emotionale, uneori sedusi de emotii sau de aspectul fizic ne lasam pacaliti de masti, fiindca ne grabim, dar cu timpul invatam sa analizam totul, sa descoperim adevaruri si sa alegem doar acele persoane ce merita sa fie alaturi de noi si trecem mai departe de mirajele din acest desert numit viata. Era lui Ultron sau a lui Skynet e mai aproape decat credem noi, daca ne pierdem umanitatea, riscam sa devenim roboti, ghidati de mentalitatea lui Ultron:"Hope is a human illusion"("Speranta este o iluzie a umanitatii"), deci mai bine sa trecem prin aceste flacari ale vietii si sa zicem ca am trait, decat sa fim roboti ghidati doar de cifre :)
RăspundețiȘtergere