Inima este încă funcţionabilă, pompează sângele în tot corpul obosit de timp şi situaţii, de terfelit, de oamenii locului, de tot şi nimic. Te simţi tot mai obosit deşi ai dormit, ai dormit adânc sperând că prin somn vei da uitării toate problemele vieţii. Ai tot şi nimic.
Ai realitatea sau e doar un vis?
Inima pompează, creieru-i varză. Emoţii, trăiri, sentimente, vorbe în vânt, bătălii pierdute, iubiri neconsumate, toate, da toate, au rămas încă neuitate.
Ai tot acumulat, ai umplut mai mult decât un pahat, ai sperat, deşi ştiai de la început că minţi. Te minţeai pe tine. Ai acceptat minciuna, ai fost perfect conştient şi acum plângi de ceea ce ţi-ai făcut conştient cu mâna ta.
Inima pompează, e doar creierul, el a luat o decizie greşită. Inima nu simte, ea doar irigă tesuturi, organe şi creierul. Şi creierul are sânge primit tot de la inimă. Creierul este cel întunecat.
Treci şi meditează.
Meditatie.
Ia un loc pe undeva, fă-te că stai comod, într-un loc aproximativ liniştit, chiar ignorând manelele vecinilor, lasă-te purtat de valul vieţii, chiar dacă este unul uriaş care ţi-ar putea distruge toată viaţa sau chiar lua-o. Chinuie-te puţin să fii aici, la meditaţie zic, cea spirituală. Fii tu însuţi, cu totul, cu ochii închişi, relaxat, că nu te fură nimeni, eşti în siguranţă în casă. Aşa deci, ai ochii închişi şi începi să te conectezi la lumea ta interioară, te pierzi printre gânduri, nu alea sinucigaşe sau alea în care pui la cale cine ştie ce porcării. Acum, pas cu pas laşi toate căcaturile deoparte şi încerci să o faci într-un mod cât mai conştient. Dacă te găseşti gândindu-te la altceva în afară de meditaţie nu trebuie să te simţi îngrijorat, doar realizează că toate căcaturile alea sunt nişte mizerii, eşti aici, acum, deconectat, târfele alea de gânduri necurate nu îţi intră acum pe sub piele. Mai ia o gură de aer după care expiră şi începe să simţi cum tot nonsensul din viaţa ta zboară lin.
Continuă sa respiri, inspiră gânduri pozitive, expiră lucrurile negative. Lasă-ţi respiraţia să îşi stabilească singură ritmul. Dacă gândurile alea de căcat pe care le aveai mai devreme încă îţi perturbă atenţia, încearcă sa te concentrezi pe respirat, iar cu fiecare respiraţie simte-ti corpul cum spune: imi bag p..a.
Direct.
Dintotdeauna mi-a fost greu să comunic, să pun cuvintele într-o lumină mai bună. Spre exemplu, să fii nevoit să comunici o veste proastă, dar să faci să pară ca e una bună. Sau cum poţi spune unui prost că e prost într-un mod indirect: Ştiti mi se pare că nu avem aceleaşi idei şi nu vă ridicaţi la nivelul aşteptărilor nimănui, nu acoperiţi aria cerinţelor, nu am vrea totuşi să mă întelegeţi greşit...dar acţiunile dumneavoastră... bla bla bla.
Neajutorat.
Îngrijorat.
Nepăsare.
Toate vor fi la locul în care trebuie să fie într-un final.
Prefer singurătatea şi compania mea, în favoarea cantităţii.
Ar trebui să fi făcut cu totul altceva, dar mă înec în aburii alcoolului contrafăcut la bulgari, e un jeg ieftin ce-ţi fute creierul întunecat...
Comentarii
Trimiteți un comentariu