Operaţia este reuşită, dar din păcate pacientul este mort.
Îmi pare rău nu ştiu ce-am făcut aseară, am zis ca nu se mai întamplă, dar uite-mă în acelaşi punct pentru a nu ştiu câta oară.
Deunăzi mă gândeam la ce scriu şi ce aş fi putut scrie, despre experienţa mea de viaţā, dar şi despre a altora. Păi aş fi scris romane. Încă nu e prea târziu.
Mi-am luat-o de atâtea ori, încat atunci când am parte de o situaţie normală sau cât de cât umana, mi se pare că e ceva la mijloc, sau sunt anxioasă în privinţa oamenilor care mai au o urmă de umanitate. Când se comportă unul cum trebuie, mă gândesc, ceva putred este la mijloc, e ceva ce nu văd sau nu observ. Şi mă pun să mă comport de rahat pentru că am halucinaţii.
Atâtea situaţii de rahat te aduc în lumea anormalilor, o lume selectivă, inteligentă, cu prea puţini oameni în jur sau deloc. O lume pe care puţini o vor înţelege şi mai puţini o vor accesa. O lume plină de bariere şi de mecanisme prea puternice pentru a fi pătrunse. Doar tu şi pereţii.
Suferinţă?
Dorinţă.
Voinţă.
Motivaţie.
Creaţie.
Idealuri şi planuri ce nu au fost duse până la capăt. Dar care e limita? Nu e cea pe care ţi-o autoimpui?
Limita este doar cerul, dar nici măcar, fiindca sunt oameni care au ajuns dincolo de el. Eu pot pentru că îmi cunosc limitele. Sunt infinitul, până la Dumnezeu.
De ce să te plângi de oameni sau de situaţii, nu e mai simplu să lucrezi cu tine?
Cred în puterea disciplinei, în arta autocontrolului, nu există nu pot sau am obosit, există doar limite autoimpuse. Data viitoare când îndrăzneşti să crezi altfel, adu-ţi aminte de limite, nu le ai. Mai presus de tine este doar cerul şi Dumnezeu, dacă eşti religios.
Încerc de foarte multe ori să fiu eu, dar peste tot sunt criticată, nimeni nu acceptă sinceritatea, sunt exclusă pentru că nu ştiu să fiu linguşitoare. Nu ştiam până mai ieri că e o calitate asta. Până la urmă iubeşte-te aşa cum eşti şi acceptă-te. Nu ai nevoie de confirmarea cuiva să îţi spună ce şi cum stau lucrurile.
O tonă şi mai mult de personalitate, formată ca pe timpul războiului. De autodisciplină? Ştiu, dar nu aplic tot. Uneori îmi place să las aşa lucrurile şi oamenii. Pare mai amuzant.
Fugă de idei.
Trec de la o stare la alta cu uşurinţa, parcă sunt decompensată, bipolară sau poate cu prea multă şcoală. Zici să fiu atentă la detalii, dar prefer să ignor imperfecţiunea ca să te pot vedea un om pur.
Detalii.
Inutil.
Insensibil.
Senil.
Aruncă-te în dezordine, o, suflete, aruncă-te! Nu vei mai avea ocazia să te bucuri de preţuire; viaţa este foarte scurtă pentru fiecare, iar a ta a ajuns aproape de sfârşit, şi tu nu te respecţi pe tine însuţi, ci îţi pui fericirea în sufletele altora.
Durata vieţii omeneşti este un punct, substanţa sa un flux, senzaţia obscură, întreaga alcătuire a trupului-sortită unei rapide putrefacţii, sufletul-un vârtej, soarta greu de ghidat, faima nesigură si ea. Tot ce ţine de trup e un fluviu, iar tot ce ţine de suflet este un vis şi o vanitate, viaţa este un război şi un popas făcut de un străin, iar peste ani eşti dat uitării...
Cine ne poate însoţi în viaţă?
" Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. " ( Epistola sobornicească a lui Iacov).
bai fetita, taci in plm, de cand au studentii de la ovidius dreptul sa isi expuna parerile, sa faca blogging (ca de vlogging, desi e noul hype, suntem prea hidoasa si incoerenta)? LOL, auzi, te prefaci ca te integrezi printre mediocri, cand de fapt TU esti inspaimantator de mediocra daca ai ales sa-ti futi sase ani din viata la mizeria aia de cocina ce se ascunde sub lauri academici, TU esti si vei fi cea mai mare mediocra cand vei purta insemnele prostiei la absolvire, cand vei defila cu toga, mandra nevoie mare, cand nu cunosti fundamentele anatomiei sau cand te intreaba cineva de boala wilson si ridici din maini, inocenta, "wut, ce e aia, nu era in programa, la pagina 216 se face trecerea la boli de alta natura, scz, nush", iupppi, ne place sa servim covrigei si iaurt dimineata, suntem extrem de joviali, zambim, suntem primii in sala la examen, ne trezim cu zambetul pe buze, rise and shine, sweetheart, hmmm, ia sa vedem ce au mai postat alti mediocrii pe grup, ce se mai da la grila, ce subiecte se mai dau la oral ("stati calm ca e super de treaba profu, va pune intrebari care sa va ajute, o sa fie ok, hai ca trecem cu totii, succes), ne place sa facem pe sefa, sa dam sfaturi, suntem wow, rawwwwr, gagica hot, dna doctor care are si blog, dar cand e intrebata de purpura Henoch-Schoenlein, uppppsi, era in cursul lui bordei asa cv??? :)))) hai sictir, nimeni nu merge la ovidius ca are, vezi Doamne, aspiratii inalte, mergeti doar din lene si prostie, ca vreti si voi o diploma, ca deh, nu strica sa fim o alta umbra in domeniul medical, un medic de familie care e mai degraba un contopist, daca aveai ceva in capul ala, mergeai si te dedicai complet studiului medicinii la Uppsala, Karolinska, John Hopkins. ia mai lasa-ne si cu blogul asta al tau unde-ti menstruezi frustrarile si pune-te cu burta pe carte (citeste carte ca substantiv colectiv, general, nu doar carte in acceptiunea de bibliografie, de curs mura-n gura xeroxat la facultate: btw, hai sa punem cheta sa primim discount la carti :))) ) ne faceti tara de ras, medici de sezon ce sunteti, dar lasa, nu-i bai, avem nadejde in aia mai luminati de la cluj, bucuresti si iasi, care ne mai scot numele tarii din mocirla si se fac renumiti atat in tara, cat si pe plan mondial prin devotamentul lor fata de hippocrate, in timp ce marea realizare a lui stratone e ca a luat un 10 la o grila amarata LOL, sa vedem daca mai ai grila cand te joci cu viata pacientului. hai, pupi, ciao, ne vedem la rezi
RăspundețiȘtergere