MD



In farfurie avem:
-spanac
-mar
-rodie
-nuci
-struguri.
Incepe dimineata vitaminizat :) 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Imagine
Când moare un analfabet se duce pe lumea "cealantă". Ce e sigur şi demonstrat este că "toate târfele se cred femei perverse". Văd că a luat amploare treaba asta cu vlog sau cu live când se machiaza fetili  şi tot aşa. În paralel, le observ pe astea mici de 14 ani care sunt total debusolate săracele pentru că nu mai au un model sănātos de urmat. Păi cred şi eu, dacă am ajuns să facem filmări cu produse cosmetice, un fel de reclamā fără plată sau târfă la ofertă aş zice, cam de câţi neuroni o fi nevoie ca să ajungi la asemenea realizări. Da, ştiu sunt cea mai răutacioasă persoană şi totuşi sunt şi cea mai fericită şi cea mai cum vreau eu să fiu. Asumă-ţi responsabilitatea faptelor, aici nu e cu supărare sau resentimente.  Mă uimeşte faptul că prostia este atât de promovată şi generaţiile noi sunt atât de pierdute. Pe vremea mea nu era chiar aşa depravare. Am mai zis şi mă repet, târfele, cocalarii, ăştia de speţă joasă să aibe un oraş al lor, izolat total de noi...
Citiți mai multe
Imagine
Sunt antiexemplul pe care îl iei ca model, sunt tot ce îţi doreşti şi totuşi nimic din el. Nimic spiritual, nici măcar în vreun mediu fie el chiar virtual. Crezi că sunt perfectă, de departe sunt prea defectă. Crezi că poţi accepta, pe mine, imperfecţiunea? Ai putea oare rezista unui diavol fără scrupule şi fără vreo cale prea dreaptă, fără religie şi fără să fi fost măcar ateu. Aud fel de fel, observ şi mai multe, nu îmi pot măsura timpul în secunde, nici măcar anii nu mă opresc să fiu mai rebela decât ieri, mai nebună decât azi, mai rapidă mental decât mâine. Mă gândesc mereu la moarte, la cât de finiţi suntem. Promisiuni, vorbe, minciuni, e mai obscur decât ar fi putut fi, este mai fad decât am gândi, da este real, aici ne găsim şi tot prin locuri asemeni o să ne pierdem. Nimic mai presus, poate nici atât de jos, e de prisos. Ma întreb adesea oare cât putem duce? Prin câte drame, minciuni, tristeţi şi dezamăgiri poate un om trece? Cam de câte şuturi e nevoie până ajungi ...
Citiți mai multe
Imagine
Unul se naşte, un altul moare. Un nou început şi un sfârşit. Este ca un cerc vicios în care intri fără să fii întrebat încă din primele clipe de viaţă, după ce începi să insipi aerul ăsta poluat de tot şi toate. Nimeni nu îţi zice că defapt mergi către sfârşit. Bucură-te de clipa asta, că ai reuşit să te trezeşti azi şi că poţi inspira aerul, chiar şi pe cel poluat. Nu am înţeles de ce ne raportăm la trecut. Am găsit câteva explicaţii prin cărţi... ne simţim ruşinaţi, răniţi, vinovaţi. Trăitul în trecut te consumă, îţi risipeşte relaţiile posibile de orice natura sau ţi le poate sabota pe cele actuale. Înteleg că îti foloseşti trecutul ca un mecanism de apărare, dar nu mereu ai nevoie de un scut. Dacă ai şti despre mine... Nimic nu este sigur şi clar că nimeni nu îţi poate oferi garanţii pentru nimic.  Merg pe străzi şi zâmbesc, dar totuşi ma simt neputincioasă şi sufletul îmi plânge că nu pot face ceva pentru toţi cei în suferinţă. Între noi fie vorba, viaţa este instabilă ...
Citiți mai multe