Sunt antiexemplul pe care îl iei ca model, sunt tot ce îţi doreşti şi totuşi nimic din el. Nimic spiritual, nici măcar în vreun mediu fie el chiar virtual. Crezi că sunt perfectă, de departe sunt prea defectă. Crezi că poţi accepta, pe mine, imperfecţiunea? Ai putea oare rezista unui diavol fără scrupule şi fără vreo cale prea dreaptă, fără religie şi fără să fi fost măcar ateu. Aud fel de fel, observ şi mai multe, nu îmi pot măsura timpul în secunde, nici măcar anii nu mă opresc să fiu mai rebela decât ieri, mai nebună decât azi, mai rapidă mental decât mâine. Mă gândesc mereu la moarte, la cât de finiţi suntem. Promisiuni, vorbe, minciuni, e mai obscur decât ar fi putut fi, este mai fad decât am gândi, da este real, aici ne găsim şi tot prin locuri asemeni o să ne pierdem. Nimic mai presus, poate nici atât de jos, e de prisos. Ma întreb adesea oare cât putem duce? Prin câte drame, minciuni, tristeţi şi dezamăgiri poate un om trece? Cam de câte şuturi e nevoie până ajungi ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu