Malnutritia Protein-Energetica

De obicei lucrurile ies aşa cum vreau eu să iasă, iar când nu ies, tot ies cum vreau eu.
La întrebarea: " Mai poţi să duci?" răspunsul este: "Mai ai?" Că deja a început sā-mi placă.
Există mai multe tipologii de femei. Materialista. Tocilara. Proasta. Sfânta. Parvenita. Piţipoanca. Puternica. Gospodina. Târfa. Cea bună la toate. Şi nu în ultimul rând Evoluţionista. Mie asta îmi place cel mai mult. Asta a fost toate pe rând şi stie să se adapteze în fiecare situaţie. Dacă stă de vorba cu un generos e materialistă subtil, primeşte fără să ceară. Dacă e în situaţii de dificultate profesională, se updatează urgent. Ştie să facă şi pe proasta când e cazul, să nu mai vorbim de sfinţenie... eşti al 3-lea iubit dragul meu, spune uitându-se fix în ochii lui. Se poate adapta şi în cercul de parvenitism, făcând pe piţipoanca doar ca să aibă susţinătoare. Ştie să şi gătească cât să impresioneze, este târfă cu cine vrea sau are vreun trecut mai zdruncinat. Iar toate acestea adunate o fac puternică. Şi psihopată.
Ce este fericirea? Multe definiţii sunt date,  unii o văd în partea materială, sau mai bine zis, cei mai mulţi dintre noi văd fericirea în bani. Parţial adevărat, dar fericirea nu e doar bani şi nu ar trebui să ajungi să te rezumi doar la asta.
Sunt alte grupuri care îşi găsesc fericirea în alcool, sau droguri recreaţionale. Am cunoştinţe care nu pot ieşi în club să petreacă decât dacă au consumat... destul de delicat aş spune. Cum să nu poţi fi tu, să depinzi de anumiţi stimuli pentru a fi fericit sau dezinhibat. Măcar o poţi numi fericire? Sau doar excitare temporară?  Şi ştiu că studiile au avut drept rezultat că socializezi mai mult atunci când... cantitate, socializare de cantitate. Mă mulţumesc cu calitatea, îmi place puţin, bun, rar, dar să fie un fel de spulberare a neuronilor, aş zice mind fuck, care în traducere liberă ar suna futerea minţii.
Mai sunt grupurile care ajung să fie fericite doar când sunt în relaţii. Sau viaţa lor liniştită constă în a fi dependent de cineva, tot un fel de dependenţă şi asta, nu e în categoria substanţelor ilicite, dar tot acolo ar putea fi încadrată. Că mă trezesc neajutorat atunci când nu am pe cineva lângă nu e cumva din cauză că nu pot trăi cu mine din cauză că nu mă cunosc îndeajuns de bine? Şi nici măcar nu fac asta, evit să rămân eu cu mine.
.
Nu mi-au plăcut niciodata chestiile false, fie vorba de lucruri materiale, fie vorba de oameni. Nu îmi plac făcăturile, strălucesc în exterior, arată fix precum originalul, doar că atunci când te apropii sau le permiţi să intre în viaţa ta, încep să se degradeze şi să se împută. Aşa şi cu jegurile societăţii, fie că e vorba de politică sau de religie, la început tot este şlefuit, atent, frumos, strălucitor. Când ai intrat în hora lor, a fācăturilor, începi să le vezi defectele.
.
.
.
.
.
Nu sunt omul care blochează ziua sau ucide pasiunea, îmi place să am continuitate sau cum s-ar zice: 'io's de acţiune, bă' ! Nu trebuie să ne spunem bună dimineaţa sau noapte bună ca să ştim că ne gândim unii la altii.  Putem vorbi până la epuizare şi să ramână totul în aer până avem chef să reluam ce am început. Nu funcţionez după reguli aparte şi noi voi urma vreun tipar, îmi place să fiu eu, originală şi imperfectă.
Analizam până mai ieri toate lucrurile şi experienţele prin care AM trecut si PESTE care am trecut şi mă gândeam că cel mai curajos lucru pe care îl putem face vreodată este acela de a ne asuma povestea vieţii noastre iar în tot acest timp să ne iubim pe noi înşine exact aşa cum suntem.
Cu siguranţă mereu va fi loc de mai bine, vor exista variante mai bune ale noastre, dar nu trăim viitorul ci AZI, PREZENTUL.