Eşti frumos, indiferent de rasă, origine, vârsta, atunci când zâmbeşti transmiţi frumuseţea, chiar dacă este un haos babilonian, totul stă într-un zâmbet. Te plac şi eu la rândul meu, asta e tot ce transmiţi. Suntem mai buni, mai frumoşi, mai pozitivi.
Nu trebuie să cunoşti limba unei ţări ca să îţi dai seama dacă oamenii te plac sau nu. O simţi, energia pozitiva de care eşti înconjurat.
.
.
.
Ce vreau de la el? Să îmi accepte nebunia fără să ma critice, să pot să fiu eu fără să mă gândesc oare ce va zice, să nu mă cenzurez şi să pot fi impulsivă, iar el să îmi zâmbească şi să mă întrebe dacă mai am trăgându-mă uşor de păr. Să mă strângă în braţe şi să mă pupe pe frunte, să mă facă să mă simt cea mai iubită şi cea mai protejată. Să mă trezesc în mijlocul nopţii şi să facem dragoste ca doi nebuni, apoi dimineaţa să o luam de la capăt, să creştem împreună şi să ne susţinem în lucruri bune, să scoatem unul din altul tot ce e mai bun şi mai rău, să ne contrazicem, iar la final să râdem şi să adormim unul în braţele altuia. Să ne motivăm reciproc, să fim cei mai buni prieteni unul cu altul înainte de tot şi toate şi să nu ne rănim decât cu adevarul. Un fel de Bonnie and Clyde.
Vreau să punem focul împreună şi să râdem până la lacrimi, să fim incontrolabil de fericiţi fără să ne simţim privaţi de libertate. Să ne ducem lipsa toată ziua şi să fim nerăbdători până ne revedem, să ne iubim ca doi sălbatici şi să nu ne stânjenim când ne trezim goi unul în faţa altuia. Să ne dorim în fiecare zi la fel ca în prima.
.
.
.
Nebun, nebunie, totul ca şi cum nimic nu ar conta. Să ne purtam ca şi cum doar noi am exista, să îţi dau o palma peste fund din senin când mergem pe stradă, înconjuraţi de străini, iar tu să mă tragi de păr şi să ma săruţi cu pasiune şi să mă întrebi dacă îmi doresc mai mult. Să trăim fără reguli! Să fim doar tu şi eu, fără reţineri, fără să ne ruşinăm de stângăcii, ba din contră să ne bucurăm şi să facem ceva amuzant din ele. Ca doi nebuni, ce s-ar completa în tot ceea ce fac, doi care fac tot ce îşi propun, timp petrecut împreună fără să fie din obligaţie.
Astea sunt clipele cele mai frumoase, clipele ce vor fi amintiri mai târziu, amintiri plăcute la care ne vom reîntoarce ori de câte ori vom avea situaţii delicate.
.
.
.
Cum ştii că ai găsit persoana aia? De obicei apare când nu o cauţi sau când te aştepţi cel mai puţin, vine aşa din senin, poate în momente când eşti mai puţin pregătit. Şi cum ştii? Nu ştii nimic, afli în timp, dar simţi. Pur şi simplu simţi cum totul vine din senin, fără planuri sau aşteptări, te trezeşti că dai peste oameni mişto fix atunci când nu mai aveai de gând să investeşti vreun sentiment. Ciudat de bine.
Nu vreau promisiuni, nu vreau să îmi vorbeşti doar ca să mă mulţumeşti, vreau sa ne bucuram unul de altul chiar şi în tăcere. Nu vreau dulcegării, vreau să fie totul pe bune, fără să încercăm ceva forţat.
Se simte căldura de la distanţă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu