Psihicul si alimentatia

Primejdia cea mai mare pentru sanatatea omenirii porneste de la un stil de viata nesanatos si, în primul rand, de la alimentatia nepotrivita. Exista o abundenta de alimente valoroase, chiar o supraabundenta, cu toate ca regulile de baza ale nutritiei sanatoase sunt mai cunoscute în prezent decat înainte, tulburarile de nutritie legate de alimentatie, mai ales obezitatea, hipertensiunea arteriala si diabetul, sunt în continua crestere.Exista o discrepanta mare între dorinta unei alimentatii sanatoase si modul real de hranire. Cercetarile arata ca, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentatie nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecsi: sociali si psihici. Educatia, obiceiurile si traditia joaca un rol imens, dar si starea psihica individuala.Alimentatia face parte din comportamentul nostru social; luarea mesei cu altii ne apropie, creeaza senzatia de „noi” si satisface nevoia contactului social.Savantii cerceteaza semnalele cu actiune imediata si de lunga durata care dirijeaza senzatiile de foame, de pofta de mâncare si de satietate. În acest domeniu, actioneaza numerosi factori, începand de la digestia gastrica, continuand cu hormonii secretati de aparatul digestiv, insulina si glucagonul, pana la mesagerii chimici – leptina, care este secretata de tesutul adipos si franeaza ingestia de calorii. La obezi, acest semnal nu e înteles în mod corect, creandu-se o rezistenta la leptina. Acolo unde, într-adevar, e vorba de o rezistenta la leptina, ea s-ar putea sa fie, cel putin în parte, determinata genetic.Dar nu numai leptina dirijeaza ingestia de alimente, ci si alti factori: neurohormonii – neuropeptidul Y si melanocortinele –, precum si defectele genetice ale homeostaziei energetice si ale reglarii greutatii corporale. Totusi, numai în extrem de putine cazuri putem arunca vina obezitatii asupra genelor. Mult mai importante sunt mecanismele dobandite, începand din primele zile de viata. Caci a manca nu înseamna doar potolirea senzatiei de foame, ci în acelasi timp o placere, iar atitudinea fata de hrana, care începe la sanul mamei, este întotdeauna fixata într-o relatie sociala si emotiva. Temelia atitudinii fata de modul de alimentatie se asaza în prima copilarie. Deoarece hranirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obisnuiesc cu anumite gusturi, pe care ajung sa le iubeasca. Prin parinti, frati, surori si copii de aceeasi varsta, care apreciaza sau desconsidera anumite alimente si bauturi, se transmite componenta sociala a nutritiei.Mancam pentru a sarbatori, pentru a ne rasplati, pentru a ne relaxa sau pentru a ne consola. Problema apare când, în situatiile respective, în locul alimentelor nu dispunem de alternative. În aceste cazuri, consumul crescut de hrana,  de exemplu pentru a ne consola, este programat, pregatindu-se aparitia obezitatii. De multe ori, stresul poate anihila controlul asupra consumului de alimente, ducand la o ingestie crescuta de alimente.Cheia combaterii obezitatii se gãseste în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului ponderal trebuie sa înceapa deja în copilarie. Parintii trebuie sa stie ca în aceasta perioada se fixeaza gusturile fata de alimentele sanatoase, formandu-se stilul de viata, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vietii. Este extrem de important ca, de la cea mai frageda varsta, copiii sa consume împreuna cu parintii alimentele cele mai sanatoase, oferite în formele adecvate varstei: salate de rosii, de varza, castraveti, spanac, macris, morcovi, gulii; zarzavaturi fierte, fara grasimi: conopida, broccoli, mazare verde; leguminoase: fasole, linte, cereale integrale si tot felul de fructe. Copiii se vor obisnui si vor îndragi hrana vegetariana. Si acum un sfat foarte important: nu fortati copiii sa manance! Permiteti pastrarea si întarirea senzatiilor de foame si de satietate. În loc de a-i îndemna pe copii sa manance mai mult sau sa goleasca farfuria, sa ne încredem mai mult în instinctele naturale si în reglarea fiziologica. Îndemnul de a manca sau chiar obligarea de a consuma întreaga portie  diminueaza propria senzatie de satietate a copilului, deoarece insistenta si autoritatea parintilor vor fi considerate mult mai importante decat propriul simt de satietate. Prin aceste semnale simple, dar repetate, daca exista si o predispozitie genetica, se asaza fundamentul viitoarei obezitati. As dori sa atrag atentia asupra faptului ca fetitelor li se creeaza viitoare probleme de sanatate, pentru ca nu li se ofera ocazia de a fi suficient de active fizic, înainte de a ajunge la varsta adolescentei. Neil Armstrong, de la Centrul de Cercetare a Sanatatii Copiilor, Exeter, Anglia, atrage atentia ca deja la varsta de 5-6 ani fetitele sunt mai putin active fizic decat baietii. Aceasta pentru ca, de cele mai multe ori, parintii au o atitudine exagerata de protectie fata de fetite. Parintii exagereaza cand, de teama, limiteaza libertatea copiilor. Riscul unei rapiri sau al seducerii e foarte mic, în comparatie cu riscul bolilor care se vor instala datorita lipsei de miscare.Pe langa a le acorda mai multa libertate, pentru a se juca în aer liber, parintii îi pot convinge pe copii sã fie mai activi  prin exemplul personal. Copiii percep extrem de exact cata activitate fizica depun parintii. De exemplu, daca în loc de a urca scarile mama ia liftul, copiii vor observa si îi vor urma exemplul. Cresterea copiilor este, probabil, cea mai importanta problema de sanatate publica, cu care e confruntata societatea zilelor noastre. Ea este singura si cea mai importanta variabila implicata în bolile si în accidentele copilariei, în folosirea tutunului, a alcoolului si a altor droguri, în parasirea scolii, în sarcinile la minore, în criminalitatea juvenila si în bolile psihice. Toate acestea, si înca multe altele, nu numai ca sunt extrem de grave prin ele însele, dar devin si mai importante ca precursoare ale nenorocirilor din viata de adult. si daca cumva am uitat, sa ne reamintim ca educatia = exemplu + iubire.