Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret. Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia. Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost dacă