O iarna
Perfect sau imperfect, infect sau defect. Poti sa o numesti cum vrei tu, pana la urma ce stii tu despre povestea tarfelor de strada, despre cea care ucide, despre umbra din ochii celui de succes, despre psihopatul ascuns in chipul de inger, despre crima. Omor incet si sigur, tot ce este in jurul meu, pentru ca iubesc sa fiu neinteleasa si trista, nefericita in lumea mea fara ipocriti. Resping ca sa ma protejez, nu o sa ma vezi ca procastrez. Respir, adulmec, făuresc, gandesc la visele frante si la ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost, pentru ca am distrus. Imi curge boala asta incurabila prin venele si mai bolnave si subtiate de timp, sufar fara scapare, indiferent de disperare, sufar din pacat, din ce a fost si s-a destramat. Scriu mizerii deprimante, dar defapt rad. Cat de sadic sa razi dupa crima? Am inteles ca ma urasti din tot sufletul tau. Iti multumesc. Cu asta ma hranesc, cu ura si furia ta, ma fac sa ma simt superioara tie, pentru ca reusesc sa te domin cu atit