Stratone's

Mi-am pus pauză pentru ziua asta, să trec în revista vieţii alte întâmplări.  Nu ştiu de câte ori ai avut tu parte de ceva bun şi te-ai plictisit, dar eu am întâlnit astfel de situaţii. Ştii sentimentul ăla când ţi se oferă şi nu dai doi bani în momentul potrivit... mai de rahat este când eşti tu cel care oferă şi nu se dau doi bani pe tine. Da, păi numai aşa poţi învăţa, să  faci ce ţie nu-ţi place.  Analizând aceste trăiri de-a lungul timpului am ajuns la trista concluzie că majoritatea acestor frustrări pornesc de la chestii materiale. Da, din păcate, societatea în care ne aflăm momentan se bazează pe lucruri materiale. Am tot călătorit prin lume şi cel mai mult se vede treaba asta pe la noi, nu la toţi, dar la destui. Pornind de la cele mai banale lucruri şi ajungând la cele mai serioase, din clasa socială săracă până la înalţii snobi. Totul se etichetează de la prima impresie, totul se aruncă de la cea mai mică nemulţumire, nimic nu se mai comunică, eşti mereu înlocuibi

Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret.  Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia.  Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost dacă

Într-o zi, că era soare sau senin prea puţin mai contează, Răul s-a deghizat în Bine. A ieşit pe străzi plin de bunătate falsă şi dădea speranţe celor cu credinţă, nu credinţă deaia religioasă, să nu încurcăm oalele şi să o dăm înspre îndoctrinare de speţă joasă. A luat la rând toţi oamenii, a colindat lumea în lung şi-n lat să îşi facă cunoscută falsa bunătate. Mulţi au fost cei care au picat în paharul de venin deghizat în vin, multe inimi au fost luate cu aprobarea purtătorilor, şi Răul deghizat în bine a început să domine făpturile slabe. A trecut o zi, două, nouă, luni, ani au trecut, lumea s-a înmulţit şi odată cu ea a crescut şi s-a răspandit şi falsa bunătate. S-a ajuns în aşa hal încat oamenii îşi zâmbeau, iar la un ceas depărtare se ucideau între ei. Mare suferinţă a adus Răul, multe minţi uşoare a condus şi mult a schimbat lumea de-a lungul timpului. Binele a văzut tot ce se întâmplă şi a început să caute inimi pure şi minţi luminate. A găsit câteva, dar nu e