Postări

Si iar…

  Nu stiu daca ai simtit vreodata durerea cuprinzandu-ti tot corpul si toata gandirea, sa fii ca si cum ai fi paralizat. Sa poti sa te misti, sa mergi printre vii, dar tu sa fii mort in interior. Ce poate fi mai rau nu sunt in masura sa pot judeca, dar pot masura suferinta.  Nu stiu daca stii cum e sa suferi de inima franta, sa fii dezamagit si totul sa fie in van pentru tine, dar eu am simtit-o de mai multe ori si doare, doare mai rau decat recuperarea postoperatorie.  Am vazut multi ca mine ca abandoneaza lupta incercand sa puna capat durerii pe cai neortodoxe, iar apoi ii intalnesc in serviciile de recuperare sau de reanimare, multi devin niste legume care nu vor mai fi capabili sa faca un al doilea gest, din neputinta fizica. Si atunci e si mai dureros sa ai doua dureri, una fizica si alta psihica. Sa simti cum esti din ce in ce mai degradat si mai uzat, epuizat pe zi ce trece si imbatranit de vreme. Ce chestie mi-a pregatit viata asta! Cata durere pe care nu stim sa o controlam, s
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Imagine
M-am trezit bulversata intr-o camera cu totul alba, cu un singur pat de o singura persoana, cu o masa langa pat, si doua telefoane, unul fix si altul mobil. M-am speriat initial, eram in spital. Nu eram eu pacientul, eu eram medicul de   garda intr-o zi de haos, nu mai   stiu exact ce data este si nici nu stiu ce zi este. Am uitat, defapt nu am mai reusit sa tin cont, am obosit putin zilele astea. Sunetul intens ma bruscheaza, era telefonul care suna, un alt apel. Un nou pacient, un nou inceput de depresie, dupa un alt deces. Ce sa ii zic oare in momentul asta ca sa il fac bine? Ce tratament as putea sa ii dau ca sa ii scurtez suferinta? Poate un antidepresor si un calmant. Dar astea vor tine cateva ore, apoi tot la fel se va trezi. Ii pot anestezia emotiile si simtirile pe o durata limitata, ii pot vorbi si ii pot opri plansul doar pentru cat timp sta cu mine, apoi cine stie. Este apelul de la 3 dimineata. De data asta este un domn mai in varsta, este venit inca de pe zi, cu o
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Imagine
Inca de cand eram adolescenta am fost pasionata de analiza. Analizam cam tot ce ma inconjura. Am inceput cu analiza asupra animalelor observand ca nu este o mare diferenta intre fiinta umana si fiinta necuvantatoare, ba din contra uneori necuvantatoarele ne pot fi superioare. M-am axat in debutul vietii adulte  pe om, pe mintea umana si pe ceea ce poate defini conceptul de fiinta umana. Am inceput sa studiez psihologia umana, comportamente, limbaj corporal, trasaturi de personalitate. In felul asta am ajuns deja la o obsesie asupra dezvoltarii mintii umane, dezvoltare care s-a trasformat in studii de medicina si ulterior in studierea normalului si patologicului asupra fiintei umane. Diferente intre normal si patologic, asta este prima mea grija, dar si dezvoltarea de-a lungul timpului in evolutia umana din punct de vedere psihologic. Normalitatea nu as putea sa o definesc vreodata, deoarece din punctul meu de vedere nu exista. Exista o normalitate creata artificial, sau cu alte c
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Imagine
Mi-am pus pauză pentru ziua asta, să trec în revista vieţii alte întâmplări.  Nu ştiu de câte ori ai avut tu parte de ceva bun şi te-ai plictisit, dar eu am întâlnit astfel de situaţii. Ştii sentimentul ăla când ţi se oferă şi nu dai doi bani în momentul potrivit... mai de rahat este când eşti tu cel care oferă şi nu se dau doi bani pe tine. Da, păi numai aşa poţi învăţa, să  faci ce ţie nu-ţi place.  Analizând aceste trăiri de-a lungul timpului am ajuns la trista concluzie că majoritatea acestor frustrări pornesc de la chestii materiale. Da, din păcate, societatea în care ne aflăm momentan se bazează pe lucruri materiale. Am tot călătorit prin lume şi cel mai mult se vede treaba asta pe la noi, nu la toţi, dar la destui. Pornind de la cele mai banale lucruri şi ajungând la cele mai serioase, din clasa socială săracă până la înalţii snobi. Totul se etichetează de la prima impresie, totul se aruncă de la cea mai mică nemulţumire, nimic nu se mai comunică, eşti mereu înlocuibi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Imagine
Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret.  Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia.  Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost dacă
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ca şi cum

Imagine
Într-o zi, că era soare sau senin prea puţin mai contează, Răul s-a deghizat în Bine. A ieşit pe străzi plin de bunătate falsă şi dădea speranţe celor cu credinţă, nu credinţă deaia religioasă, să nu încurcăm oalele şi să o dăm înspre îndoctrinare de speţă joasă. A luat la rând toţi oamenii, a colindat lumea în lung şi-n lat să îşi facă cunoscută falsa bunătate. Mulţi au fost cei care au picat în paharul de venin deghizat în vin, multe inimi au fost luate cu aprobarea purtătorilor, şi Răul deghizat în bine a început să domine făpturile slabe. A trecut o zi, două, nouă, luni, ani au trecut, lumea s-a înmulţit şi odată cu ea a crescut şi s-a răspandit şi falsa bunătate. S-a ajuns în aşa hal încat oamenii îşi zâmbeau, iar la un ceas depărtare se ucideau între ei. Mare suferinţă a adus Răul, multe minţi uşoare a condus şi mult a schimbat lumea de-a lungul timpului. Binele a văzut tot ce se întâmplă şi a început să caute inimi pure şi minţi luminate. A găsit câteva, dar nu e
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Imagine
Monolog. Un bilet, doar dus... In drum spre nicaieri, va rog, sa fie. Si daca se poate sa fie loc la geam, sa pot privi in gol. Sa vad copacii cum stau pe loc, dealurile si vaile verzi si pline de culoare sa le observ gri si anoste. Un drum bun si o cafea, asta mi-am dorit, dar nu stiu de ce am primit un drum de spini si o cafea cu sare. Mergeam asa inspre gol, totul in jur era plin de veselie, numai eu, in lumea mea. Plina de creativitate, lucruri bune, oameni putini. Totusi, ceva tot nu e la locul lui. Tulburarea mea obsesiv compulsiva imi da batai de cap iarasi, perfectiunea ma chinuie, totul este aproape perfect, dar nu e. Nu stiu de ce mi se intampla astfel de lucruri, undeva gresesc. Dar nu inteleg unde. Zile de toamna. Ceata. Este totul in ceata, confuzie sau deziluzie. Nu mai stiu ce vreau. Sau nu sunt sigura de ceea ce am. Poate eu sunt veriga cea slaba din lant, si nu constientizez. As vrea sa ma cunosc, eu credeam ca ma stiu deja, dar fac imposibila viata celor d
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe