Stratone's

Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret.  Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia.  Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost ...

Într-o zi, că era soare sau senin prea puţin mai contează, Răul s-a deghizat în Bine. A ieşit pe străzi plin de bunătate falsă şi dădea speranţe celor cu credinţă, nu credinţă deaia religioasă, să nu încurcăm oalele şi să o dăm înspre îndoctrinare de speţă joasă. A luat la rând toţi oamenii, a colindat lumea în lung şi-n lat să îşi facă cunoscută falsa bunătate. Mulţi au fost cei care au picat în paharul de venin deghizat în vin, multe inimi au fost luate cu aprobarea purtătorilor, şi Răul deghizat în bine a început să domine făpturile slabe. A trecut o zi, două, nouă, luni, ani au trecut, lumea s-a înmulţit şi odată cu ea a crescut şi s-a răspandit şi falsa bunătate. S-a ajuns în aşa hal încat oamenii îşi zâmbeau, iar la un ceas depărtare se ucideau între ei. Mare suferinţă a adus Răul, multe minţi uşoare a condus şi mult a schimbat lumea de-a lungul timpului. Binele a văzut tot ce se întâmplă şi a început să caute inimi pure şi minţi luminate. A găsit câteva, dar nu e...

Monolog. Un bilet, doar dus... In drum spre nicaieri, va rog, sa fie. Si daca se poate sa fie loc la geam, sa pot privi in gol. Sa vad copacii cum stau pe loc, dealurile si vaile verzi si pline de culoare sa le observ gri si anoste. Un drum bun si o cafea, asta mi-am dorit, dar nu stiu de ce am primit un drum de spini si o cafea cu sare. Mergeam asa inspre gol, totul in jur era plin de veselie, numai eu, in lumea mea. Plina de creativitate, lucruri bune, oameni putini. Totusi, ceva tot nu e la locul lui. Tulburarea mea obsesiv compulsiva imi da batai de cap iarasi, perfectiunea ma chinuie, totul este aproape perfect, dar nu e. Nu stiu de ce mi se intampla astfel de lucruri, undeva gresesc. Dar nu inteleg unde. Zile de toamna. Ceata. Este totul in ceata, confuzie sau deziluzie. Nu mai stiu ce vreau. Sau nu sunt sigura de ceea ce am. Poate eu sunt veriga cea slaba din lant, si nu constientizez. As vrea sa ma cunosc, eu credeam ca ma stiu deja, dar fac imposibila viata celor d...

Motivaţie. Azi am fost pe câmpul de luptă şi tot azi am fost învins. Am crezut că fac tot ce pot şi ce îmi stă în putere, dar defapt abordasem situaţia într-un mod drastic, am văzut-o ca pe o problemă. M-am trezit că mi-am pus din instinct şi impulsivitate mâinile pe cap începând să dau din mine vorbe de duh şi învinovăţind pe alţii pentru eşecul meu temporar, pentru că, da, este o situaţie temporară, de care mai târziu vei râde, neştiind că singurul inculpat sunt eu. Te-ai gândit vreodata conştient, de ce ajungi în situaţii delicate? De câte ori ai vizualizat ceea ce trebuie să faci şi cum ar trebui să reacţionezi? Te instig să începi să exersezi tu cu tine, să îţi autoinduci succesul cu ajutorul subconştientului. Ştiu ce vei spune, că este de domeniul SF-ului, nu de alta dar aşa am gândit şi eu, ba chiar mai rău, dar am zis hai totuşi să încerc şi să văd cum stă treaba. Este relativ simplu, ceva de genul, îţi propui ceva şi te concentrezi foarte tare pe lucrul ăla, te vizua...

Dimineţi răcoroase alături de nimeni, o altă zi, alte n gânduri pozitive. Azi am ajuns unde voiam ieri, dar totuşi nu îmi e deajuns. Cafeaua este exact pe gustul meu, neagră, fără zahăr si cu o aromă puternică, ce poate trezi chiar şi morţii din somn. Oraşul abia se trezeşte la viaţă, vezi cum oamenii încep uşor să iasă pe străzile pustii. Adie uşor vântul, iar frunzele palmierilor scot un zgomot placut, relaxant. Văd culorile verii, galbenul soarelui ce abia a răsărit, verdele pomilor, aerul tropical, culorile hainelor de pe oameni, zâmbetele.  Respir, simt că trăiesc. E din nou mâine, şi am reuşit să ajung până azi. Plin şi totuşi gol, inundat de gânduri, dar totuşi nimic concret, mintea îmi zboară dintr-o parte în alta, visez, încerc să mă concentrez. Dar mai bine alerg. Îmi pun adidaşii prăfuiţi de ieri, leg părul in cel mai oribil mod, nu îmi pasă de ce ai crede, sunt eu, naturală, îmi pun căştile în urechi şi am pornit la drum. La început îmi pare dificil, cald, încep s...

Eşti frumos, indiferent de rasă, origine, vârsta, atunci când zâmbeşti transmiţi frumuseţea, chiar dacă este un haos babilonian, totul stă într-un zâmbet. Te plac şi eu la rândul meu, asta e tot ce transmiţi. Suntem mai buni, mai frumoşi, mai pozitivi. Nu trebuie să cunoşti limba unei ţări ca să îţi dai seama dacă oamenii te plac sau nu. O simţi, energia pozitiva de care eşti înconjurat.  . . . Ce vreau de la el? Să îmi accepte nebunia fără să ma critice, să pot să fiu eu fără să mă gândesc oare ce va zice, să nu mă cenzurez şi să pot fi impulsivă, iar el să îmi zâmbească şi să mă întrebe dacă mai am trăgându-mă uşor de păr. Să mă strângă în braţe şi să mă pupe pe frunte, să mă facă să mă simt cea mai iubită şi cea mai protejată. Să mă trezesc în mijlocul nopţii şi să facem dragoste ca doi nebuni, apoi dimineaţa să o luam de la capăt, să creştem împreună şi să ne susţinem în lucruri bune, să scoatem unul din altul tot ce e mai bun şi mai rău, să ne contrazicem, iar la fi...