Efotul fizic

Ce reprezinta miscarea? Dupa parerea mea este baza unei bune functionalitati a organismului din punct de vedere metabolic, adica biochimic si din punct de vedere psihic, ajutad la eliberarea energiilor negative. Miscarea este interrelatia dintre om si mediul incojurator. 

Aceasta functie este realizata prin intermediul efortului psihofizic, cu alte cuvinte prin intermediul sistemului neuro-muscular. Expresia concreta a miscarii este ilustrata prin actul motor reflex, care are la baza trei componente majore: senzitivitatea, senzorialitatea si componenta efectoare. 

Aparatul motor periferic: muschii, tendoane, ligamente, articulatii, are dubla functie: de realizare a miscarii si senzitiva, de informare proprioceptiva. Orice miscare pentru a fi eficienta, trebuie reglata si coordonata atat in ceea ce priveste tonusul muschilor efectori, cat si in ceea ce priveste forta si amplitudinea miscarii. 

Tonusul muscular se manifesta sub tre forme: 

-tonusul de repaus

-tonusul de atitudine, cel care mentine pozitia corporala in pozitie verticala

-tonusul de sustinere, ce apare in timpul contractiei musculare pe care o sustine si o intareste; se gaseste la originea exercitiilor de forta. 

Dupa forma, miscarile se impart in miscari: ciclice, aciclice si combinate. 

Miscarile aciclice:

-aruncarea de greutati  sau ridicarea lor prin acte motorii repetate

-sariturile

Miscari ciclice: 

-mers, alergare

-inot, patinaj

-mersul cu bicicleta, vaslit, schiat, etc. 

Miscari combinate: sunt cele doa tipuri de miscari combinate. 

Eforturile fizice, se impart la randul lor, in doua categorii: aerobe si anaerobe. 

Eforturile predominant aerobe, prin care se asigura oxigenul necesar efortului, poate fi de intensitate mica, medie sau mare, corespunzator unei frecvente cardiace de 120 de pulsatii pe minut; peste 150 de pulsatii pe minute sunt eforturile submaximale. Aceste eforturi pot varia de la cateva minute la cateva ore, deoarece organismul consuma atata oxigen pe cat primeste din atmosfera prin actul respirator. 

Eforturile predominant anaerobe, sunt intensive sau maximale, si mai putin dependente de oxigen, deoarece au o durata mai scurta, in jur de 2 minute. Frecventa cardiaca in aceste genuri de efort ajunge usor la 180 de pulsatii pe minut si chiar mai mult, dar aceasta nu poate fi mentinuta vreme indelungata. 

Din punct de vedere psihologic, trebuie sa stim ca realizarea unui act motric voluuntar implica participarea afectiva a individului. Pentru fiecare individ exista o motivatie a fiecarui act motor voluntar, aceasta insemnand o participare constienta, la aceasta adaugandu-se concentrarea atentiei, reactivitatea, coordonarea miscarilor, selectia informatiilor, decizia, rezistenta la stres si relatiile de grup, in cazul in care activitatea se desfasoara in acest cadru. 

Modificari functionale care au loc in organism in urma realizarii actului motor voluntar:

 Circualtia si respiratia sunt functiile cele mai expresive de adaptare la orice gen de efort. Astfe, sub influenta unui efort psihofizic frecventa cardiaca poate creste de la 60-70bpm*, in repaus, la 140-150 si chiar 200bpm; la fel creste si consumul de oxigen. In timp, dupa adaptarea organismului la efort apare "bradicardia de repaus", cu valori ale pulsului de 60bpm reprezentand un indice ce semnifica un grad superior de antrenament cardiorespirator. Tot sub influenta efortului fizic sistematic se produce o hipertrofie fiziologica a inimii si denota un muschi cardiac bine antrenat. 

Modificari apar si la nivelul tensiunii arteriale, sub influenta efortului se observa o crestere a tensiunii arteriale maxime(presiune sistolica) si o scadere a celei minime(presiunea diastolica). 

Datorita concentratiei lichidelor intra si extracelulare din muschii activi se realizeaza o crestere a proteinelor serice. 

Mai notam: 

-scaderea glicemiei

-scaderea oboselii

-pierderea in greutate

La nivelul sistemuli nervos central , efortul fizic sistematic sau imbinarea acestuia cu cel intelectual duc la o echilibrare a proceselor de excitatie-inhibitie din scoarta cerebrala.  De aceea efortul fizic constituie un bun agent terapeuti in unele tulburari nervoase.

Din punct de vedere endocrinologic s-a putut evidentia rolul hipofizei anterioare, a tiroidei, medulosuprarenalei si a glandelor sexuale.

Cresterea treptata a efortului si utilizarea eforturilor intense se traduce prin insusirea treptata de volum, intensitate si complexitate. Trebuie sa se tina cont de principiul individualizarii, deoarece fiecare individ are propria sa conformatie genetica care-i asigura un anumit cadru morfo-functional peste care mediul inconjurator grefeaza alte calitati sau perfectioneaza pe unele preexistente. Educatia fizica si sportul, instructia scolara si universitara sunt surse reale de definire a profilului uman.