M-am trezit bulversata intr-o camera cu totul alba, cu un singur pat de o singura persoana, cu o masa langa pat, si doua telefoane, unul fix si altul mobil. M-am speriat initial, eram in spital. Nu eram eu pacientul, eu eram medicul de garda intr-o zi de haos, nu mai stiu exact ce data este si nici nu stiu ce zi este. Am uitat, defapt nu am mai reusit sa tin cont, am obosit putin zilele astea. Sunetul intens ma bruscheaza, era telefonul care suna, un alt apel. Un nou pacient, un nou inceput de depresie, dupa un alt deces. Ce sa ii zic oare in momentul asta ca sa il fac bine? Ce tratament as putea sa ii dau ca sa ii scurtez suferinta? Poate un antidepresor si un calmant. Dar astea vor tine cateva ore, apoi tot la fel se va trezi. Ii pot anestezia emotiile si simtirile pe o durata limitata, ii pot vorbi si ii pot opri plansul doar pentru cat timp sta cu mine, apoi cine stie. Este apelul de la 3 dimineata. De data asta este un domn mai in varsta, este venit inca de pe...
Postări populare de pe acest blog
Inca de cand eram adolescenta am fost pasionata de analiza. Analizam cam tot ce ma inconjura. Am inceput cu analiza asupra animalelor observand ca nu este o mare diferenta intre fiinta umana si fiinta necuvantatoare, ba din contra uneori necuvantatoarele ne pot fi superioare. M-am axat in debutul vietii adulte pe om, pe mintea umana si pe ceea ce poate defini conceptul de fiinta umana. Am inceput sa studiez psihologia umana, comportamente, limbaj corporal, trasaturi de personalitate. In felul asta am ajuns deja la o obsesie asupra dezvoltarii mintii umane, dezvoltare care s-a trasformat in studii de medicina si ulterior in studierea normalului si patologicului asupra fiintei umane. Diferente intre normal si patologic, asta este prima mea grija, dar si dezvoltarea de-a lungul timpului in evolutia umana din punct de vedere psihologic. Normalitatea nu as putea sa o definesc vreodata, deoarece din punctul meu de vedere nu exista. Exista o normalitate creata artificial, sau cu al...
Ca şi cum
Într-o zi, că era soare sau senin prea puţin mai contează, Răul s-a deghizat în Bine. A ieşit pe străzi plin de bunătate falsă şi dădea speranţe celor cu credinţă, nu credinţă deaia religioasă, să nu încurcăm oalele şi să o dăm înspre îndoctrinare de speţă joasă. A luat la rând toţi oamenii, a colindat lumea în lung şi-n lat să îşi facă cunoscută falsa bunătate. Mulţi au fost cei care au picat în paharul de venin deghizat în vin, multe inimi au fost luate cu aprobarea purtătorilor, şi Răul deghizat în bine a început să domine făpturile slabe. A trecut o zi, două, nouă, luni, ani au trecut, lumea s-a înmulţit şi odată cu ea a crescut şi s-a răspandit şi falsa bunătate. S-a ajuns în aşa hal încat oamenii îşi zâmbeau, iar la un ceas depărtare se ucideau între ei. Mare suferinţă a adus Răul, multe minţi uşoare a condus şi mult a schimbat lumea de-a lungul timpului. Binele a văzut tot ce se întâmplă şi a început să caute inimi pure şi minţi luminate. A găsit câteva, dar nu e...

Comentarii
Trimiteți un comentariu