M-am trezit bulversata intr-o camera cu totul alba, cu un singur pat de o singura persoana, cu o masa langa pat, si doua telefoane, unul fix si altul mobil. M-am speriat initial, eram in spital. Nu eram eu pacientul, eu eram medicul de garda intr-o zi de haos, nu mai stiu exact ce data este si nici nu stiu ce zi este. Am uitat, defapt nu am mai reusit sa tin cont, am obosit putin zilele astea. Sunetul intens ma bruscheaza, era telefonul care suna, un alt apel. Un nou pacient, un nou inceput de depresie, dupa un alt deces. Ce sa ii zic oare in momentul asta ca sa il fac bine? Ce tratament as putea sa ii dau ca sa ii scurtez suferinta? Poate un antidepresor si un calmant. Dar astea vor tine cateva ore, apoi tot la fel se va trezi. Ii pot anestezia emotiile si simtirile pe o durata limitata, ii pot vorbi si ii pot opri plansul doar pentru cat timp sta cu mine, apoi cine stie. Este apelul de la 3 dimineata. De data asta este un domn mai in varsta, este venit inca de pe...
Postări populare de pe acest blog
Si iar…
Nu stiu daca ai simtit vreodata durerea cuprinzandu-ti tot corpul si toata gandirea, sa fii ca si cum ai fi paralizat. Sa poti sa te misti, sa mergi printre vii, dar tu sa fii mort in interior. Ce poate fi mai rau nu sunt in masura sa pot judeca, dar pot masura suferinta. Nu stiu daca stii cum e sa suferi de inima franta, sa fii dezamagit si totul sa fie in van pentru tine, dar eu am simtit-o de mai multe ori si doare, doare mai rau decat recuperarea postoperatorie. Am vazut multi ca mine ca abandoneaza lupta incercand sa puna capat durerii pe cai neortodoxe, iar apoi ii intalnesc in serviciile de recuperare sau de reanimare, multi devin niste legume care nu vor mai fi capabili sa faca un al doilea gest, din neputinta fizica. Si atunci e si mai dureros sa ai doua dureri, una fizica si alta psihica. Sa simti cum esti din ce in ce mai degradat si mai uzat, epuizat pe zi ce trece si imbatranit de vreme. Ce chestie mi-a pregatit viata asta! Cata durere pe care nu stim sa ...
Inca de cand eram adolescenta am fost pasionata de analiza. Analizam cam tot ce ma inconjura. Am inceput cu analiza asupra animalelor observand ca nu este o mare diferenta intre fiinta umana si fiinta necuvantatoare, ba din contra uneori necuvantatoarele ne pot fi superioare. M-am axat in debutul vietii adulte pe om, pe mintea umana si pe ceea ce poate defini conceptul de fiinta umana. Am inceput sa studiez psihologia umana, comportamente, limbaj corporal, trasaturi de personalitate. In felul asta am ajuns deja la o obsesie asupra dezvoltarii mintii umane, dezvoltare care s-a trasformat in studii de medicina si ulterior in studierea normalului si patologicului asupra fiintei umane. Diferente intre normal si patologic, asta este prima mea grija, dar si dezvoltarea de-a lungul timpului in evolutia umana din punct de vedere psihologic. Normalitatea nu as putea sa o definesc vreodata, deoarece din punctul meu de vedere nu exista. Exista o normalitate creata artificial, sau cu al...

Comentarii
Trimiteți un comentariu