Întunericul se lasă, e gol sufletul meu, tăcerea greu apasă, e bine sau e rău? De voi putea voi şti, de nu, tot voi supravieţui. De mâine tot voi fi, chiar dacă tu nu ştii ce ascunde inima, câte ea va fi să-ţi dea.
Deschide cartea, pune muzica preferata, zâmbeşte viclean, lasa-te purtat de clipa asta. Fii iubitor, încrezător, fii tot ce ai visat să fii!
Merg prin alta lume, ajung unde îmi propun întotdeauna fiindcă mā agăt de scopuri, nu de oameni, sunt fericită cu puţinul nematerial ce îl deţin, îmi ating starea de relaxare pe care mi-o doresc. Nu îmi impun, nu funcţionez după regula nimănui şi sunt liberă să fiu eu. Goală alerg in ploaie precum un lup singuratic, respir aerul de oriunde mă aflu, respir! Inspir, expir, respir! Sunt EU, construcţia anilor ce au trecut, viaţa pusă chirpic cu chirpic lipită cu sudoarea ce a curs şiroaie. Sunt produsul muncii mele.
Atunci când copilul din tine se trezeşte la viaţă şi dansează, îşi schimbă chiar şi gustul vieţii.
Nu ai voie să fii altcineva decât o fiinţă, aceasta este simplitatea: să fii împăcat cu ceea ce eşti, şi să nu încerci să devii ceva. Nu mai materializa tot ce este în jurul tău şi nu te materializa, astfel îţi pierzi calitatea şi vei ajunge să faci parte din marea cantitate.
De-a lungul călătoriei noastre ne purtăm ego-ul, orgoliile, ne lovim unii pe alţii cu ele, încercând să găsim răspunsuri la întrebări. Ego-ul este o boală pentru om şi suflet, o boală cronică ce poate fi tratată dacă găsim medicamentul potrivit. Într-o lume nebuna măcar tu să îţi găseşti calea, calea către tine.
Este o mare diferenţă între ego şi sufletul tău. Ego-ul este imaginea creată de tine, un fel de mască socială, pe când sufletul este în adâncuri, ceea ce va fi să fie descoperit în timp. Ce frumos ar fi să ne lăsam ego-ul deoparte şi să ieşim în lume cu sufletul. O mare de suflete deschise!
Omul a devenit robot. Dacă nu îţi cunoşti sufletul, mergi în direcţia greşită, bătând pasul pe loc şi tocind tălpile pantofilor inutil.
" Un câine mare şi jegos ameninţa o pisică şi pe puii ei. Îi înghesuise în colţul hambarului, când deodată pisica şi-a arcuit spatele, s-a ridicat pe picioarele din spate şi a început să latre şi să mârâie. Surpins şi confuz, câinele s-a întors şi a fugit din hambar cu coada între picioare. Întorcându-se către pui, pisica le-a zis: Vedeţi acum avantajul de a fi bilingv? "
Adâncul fiinţei tale este greu de definit, poate chiar imposibil. Nu are formā, nume, doar existenţā. Eşti un mister total. Cu cât ai impresia că ştii mai mult, cu atât cunoşti mai puţin.
Fii! Încet, încet vei începe sā simţi schimbarea, precum vântul proaspăt ce intră în camera neaerisită de atâta timp, precum ploaia torenţială din vremea caniculei.
Un ocean de vise, o mare de speranţe, un tu infinit, eşti de neînlocuit, un zâmbet, o îmbrăţişare e mult ce tu poţi da, fii tu mereu, învaluit chiar şi de umbra ta. Un an, o zi, o lună, e tot ce mai poţi fi, iubeşte fără gând, iubeşte cât poţi fi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu