Malnutritia Protein-Energetica

Nepăsarea altuia, durerea unuia poate fi, fericirea ta, tristeţa mea. Aleg drumuri separate de cele ale normalului şi ştiu că sunt ciudată şi închisă în lumea mea pe care puţini o vor înţelege. Nici nu e un scop din asta, nu vreau să fiu populară, vreau doar să fiu eu şi să îmi asum asta cu capul sus, mândră de modestia existenţei mele lipsite de sens şi plictisitoare pentru cei ca tine, vagi şi fals fericiţi. Nu tot ceea ce exista are şi un înteles, cum nu tot ceea ce zboară se mănâncă. Observ cum mă priveşti îngrijorat, de parcă aş fi un diavol şi te temi să nu te fi posedat. Nu aş face, nu pari să fi meritat.
M-am maturizat emoţional studiind şi experimentând alături de cei ca tine, îţi înţeleg suferinţa, am fost şi eu pe moarte întrebandu-mă ce mai pot face cu un timp limitat, cu nimic, am crezut că va fi fost să fi eşuat. Am fost pe la vraci să îmi cumpăr ani, am fost pe la preoţi să îmi iert din păcate, au fost iertate dar doar pe jumătate. Am încercat să străbat lumea în lung şi-n lat, unul de bază să fi găsit şi luat. Aici am eşuat.
Trecerea timpului este de acum necontenită, nimic nu mai pare să fie nesfârşit, nu mai e ca în tinereţe să ai în faţă un infinit. E totul limitat, din ce în ce te simţi mai strâmtorat, mai vulnerabil, mai labil şi mai aglomerat. Te simţi fără de sens.
N-ai pierdut nimic niciodată, lucrurile ce le aveai erau doar inutile, oamenii s-au triat singuri nefăcând faţă standardelor tale şi neputând să se ridice la nivelul aşteptărilor tale. Mereu ai câştigat, chiar dacă ai avut de suferit. Era doar ego-ul cel care suferea, şi neîntelegerea situaţiilor confuze create în circumstanţe nepotrivite de oamenii şi mai nepotriviţi ce te înconjurau la momentul respectiv.
Fii ferict cu ce ai. E mai mult decât alţii pot visa.
Iubirea? O întâlnire între două salive, cu sentimente nutrite din mizeria glandelor, un tot minunat şi totuşi limitat. Ce om să fii tu oare să crezi fără încetare, să te prefaci de fericire, să fii dispus să te sacrifici din iubire?! Iubire trecătoare, eşti cam nesfidătoare.
Mă regăsesc în mine, reinventându-mă pe zi ce trece, cu fiecare experienţă ce o am ajung să cresc, iubesc, sau cel puţin asta îmi doresc.
Confuz, neînţeles, e totul fără sens?!
E moarte sau negare, nu e îndurătoare, e viaţă cu venin, e vin fără de apă, e doar un gând senin.