Dilentantismul a devenit o normalitate în societatea zilelor noastre. Totul se rezumă la a avea, la a ne asigura un viitor pe care nici măcar nu îl cunoaştem, cât de stupid... ne chinuim cât de mult putem, călcăm peste cadavre, unii din noi, pentru a ne asigura o viaţă lipsită de griji. Uitând defapt să ne mai bucurăm de ceva anume. Rezultatul final? O mare plictiseală.
Dintotdeauna am crezut că mila faţă de animale este în strânsă legătură cu bunătatea caracterului; oricine este crud cu animalele nu poate fi bun cu semenii săi. Cred cu tărie în asta şi mi se confirmă asta zilnic.
.
.
.
Am întrebat-o pe mama de ce nu mi-a vorbit vreodată despre dragoste? Mi-a zis că nu ar fi ştiu ce mare lucru să îmi spună din moment ce nici ea nu a ştiut foarte bine cum stau lucrurile. Păi orice... cum să mă comport cu persoana iubită, ce să fac sau să nu fac atunci când ma îndrăgostesc sau eu ştiu ceva de genul. Mi-a zis că atunci când va veni voi şti, că mă voi descurca eu cumva. Am început să caut informaţii despre sex. Am găsit ba despre boli, ba despre tot felul de poziţii ciudate, cărţi religioase întregi dedicate acestei practici "ruşinoase". Din cam ce am citit eu am reuşit să trag o oarecare concluzie... doar eu puteam să ajung aici :)))
Sexul, din câte se pare este constituit incomplet, căci într-unul şi în celalalt sex este o parte care caută pe cealaltă pentru a se completa unindu-se. Orice individ găseşte complementul său firesc într-un alt individ de sex opus, care are ceea ce lui îi lipseşte şi este neapărat necesar pentru a produce tipul deplin al umanităţii. Ştiu, sună psihologic şi filozofic rău, dar încă din cele mai vechi timpuri a fost la fel, de la subiect tabu la cărţi date pe faţă, sau cel puţin aşa sper. Sexul nu se face decât pe întuneric, pentru că "ie" ruşine. Lui, ei, lor, după caz.
Pentru ca două persoane să-şi găsească locul lor firesc, trebuie ca gradul lor determinat de sexualitate să corespundă. Din instinct îndrăgostiţii măsoară aceasta parte proporţională, necesară fiecăruia dintre ei. Dincolo de orice mare pasiune stă acest calcul inconştient şi când amanţii vorbesc de unirea sufletelor, ar trebui să subînţeleagă întotdeauna armonia calităţilor fizice, caci nu sufletele se caută, ci trupurile, în scopul de a procrea fiinţa cea mai deplina sau nu, este discutabil. Dacă ai făcut sex nu e musai să fii îndrăgostit şi atenţie mare, nici după să nu ai impresia că după 2 numere ţi-ai găsit marea dragoste. Se poate întâmpla doar dacă a fost prea reuşit, în rest doar iluzii. Da, ştiu deja părerea despre cum sexul nu ar fi important, dar ai putea fi fidel unei frigide sau unui impotent? Aşa credeam şi eu... şi nu vreau sa insult pe nici unii din categoriile menţionate, dar cred că ştiu si ei realitatea în adâncul inimii.
Pe lângă acestea se mai adaugă şi alte consideraţii: căutam să neutralizam slăbiciunea şi imperfecţiunile noastre prin calităţile altor persoane. Astfel, cu cât un bărbat are mai putină forţă musculară, cu atât va iubi mai mult femeile puternice şi invers.
Destul de profund pentru o zi toridă de vară, dar puţin realism îmbinat cu filozofia şi psihologie nu strică niciodată. Şi ştiu ce crezi, că nu am avut parte de dragoste adevărată, dar cred că eşti doar îndoctrinat de normele societăţii, sexul ca subiect tabu, nu se discută despre aşa ceva pentru că e păcat, ruşine...şi totuşi toţi îl vor. De la sex întotdeauna au pornit problemele de cuplu. Da, da, până şi eu mă gândesc cum pot să scriu aşa ceva, dar decât să dau muie politică mai bine îmi ocup cum pot timpul.
.
.
.
Diavolul cu chip de înger.
Femeia nu este atrasă de chipul bărbatului, ci de forţă şi curajul său. Femeile iubesc vigoarea muşchilor, umerii laţi. Nu le pasă dacă bărbatul e grosolan, e de ajuns sa fie puternic. Chiar dacă bărbatul se arată iubăreţ şi amator de aventuri sexuale, va fi refuzat de femeia care vede în el un bărbat, nu doar un sex. Ceea ce cucereşte femeia este curajul, hotărârea, bunătatea inimii, spiritul de dreptate al acestuia.
Darurile spirituale nu influenţează atracţia sexuală. Bărbaţii proşti, dar bine făcuţi, au adesea mai multă trecere decât cei spirituali. S-au văzut uniri din dragoste dintre bărbaţi grosolani, stupizi, dar robuşti, şi fete blânde, instruite şi cu gust; şi invers.
Poate am spus prea ce gândesc azi, sau poate mă înşel după părerea multora. Dar, atunci când citeşti asta, măcar fii sincer cu tine, nu te vede şi nu te aude nimeni, ştii doar tu şi subconştientul tău. Va fi secretul tău, fanteziile neîndeplinite ce vor duce ulterior la refulări şi frustrări, dar e alegerea ta.
Viaţa poate fi tabu?!
.
.
.
To be continued soon.
Comentarii
Trimiteți un comentariu