Malnutritia Protein-Energetica

Despre dragoste si alte feluri

“La mine încă nu a apărut acea persoană… şi dupa nu ştiu câte refuzuri sau întămplări ciudate, îţi pierzi speranţa. Răbdare am, dar speranţă…”

Un bun prieten îmi scrie într-o seară să mă felicite pentru un articol. În toiul discuţiei se apucă să îmi povestească despre o întalnire eşuată, despre faptul că este dezamagit şi că ar fi frumos din partea mea să scriu ceva în legatură cu eşecurile în dragoste, mai exact cu cei care după despărţiri îşi revin mai greu.

De obicei nu scriu căcaturi despre inimi frânte şi despre cum să te recuperezi în 3 sau 6 luni, că aşa e din punct de vedere psihologic mai sănătos şi mai normal, până la urmă fiecare se drege cum poate şi când poate, nu există medicament standard sau o metodă de urmat. Nu sunt un om al regulilor, nu aş avea reţeta fericirii, la mine oricum e haos în domeniul ăsta, nu ştiu exact care este reţeta, pe mine mă ajută sportul.  Există ascultă-ţi instinctul şi vocea interioară, daca îţi vine să bei până te faci căcat, pai fă-o fără prea multe reţineri sau păreri de rău, cui îi pasă oricum? Mai bine îţi rupi creierii acum decât să dai pumni în pereţi mai târziu, sau să o înjuri pe aia pe stradă. Dacă simţi nevoia să îi scrii un mesaj prin care să îţi spui părerea, indiferent de mod, fie că e standard diplomat, fie că e mai de meltean, fă-o şi pe asta. Eu încerc ambele metode, încep calm şi încerc să înţeleg situaţia, dacă nu ţine devin mai directă.  Nu te va ajuta cu nimic să ţii în tine, doar dacă e o iarbă bună, ba din contră vei deveni mai frustrat. De ce să nu comunicam direct ceea ce avem pe suflet? “ Dacă eram pompier, ardeai ca şobolanu-n casă şi tu şi mă-ta şi zdreanţa ta libidinoasă…”

Şi cel mai important şi să ţii bine minte, nu te apuca să te întrebi: “De ce a făcut asta?” sau “ De ce?” pentru că dacă aveai creierii futuţi până acum, stai să vezi ce futuţi vor fi dupa ce te vei întreba de cateva ori şi nu vei găsi vreun raspuns logic.

Întrebări fără răspuns

Oare ce are de ascuns?

Oare de ce nu mai vrea?

M-am gândit la o lista cu de ce căcat ar putea cineva să se comporte fix ca un sălbatic, sau ca o sălbatica:

1.     Există persoane needucate printre noi, fără valori morale sau principii, ce trăiesc dupa regulile câmpului şi sunt ok asa, în prostia lor.

2.     Sunt oameni care nu dau explicaţii atunci când se simt lezaţi în propriul orgoliu.

3.     Mai sunt jegurile care nu ştiu ce vor, ăstia sunt nişte instabili psihic, stai cât de departe poţi de ei,  azi vor să iasă cu tine, mâine nu, iar la final tot ei sau ele sunt victime… Sau îţi dau mesaj după 2 ore că nu pot ajunge la întâlnire. Să mori tu? Cine te-ar aştepta 2 ore, oricum?

Cel mai sănătos şi cel mai bine pentru tine, nu da importanţă. Da, ştiu ce zici, că te-ai enervat şi că e nasol ce se întâmplă, dar nici nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea. Cred că cel mai sănătos este să tratezi aşa cum eşti tratat. Ca un fel de efect bumerang. 

Tot citesc pe internet despre dezamăgirile în dragoste… Doamne fereşte! Un psiholog împarte despărţirea în 4 etape şi fiecare etapa este importantă şi se apucă să vorbescă despre doliul emoţional…aloo, nu ne moare fostul, doar că nu vom mai avea vreo relaţie cu el, e prea mult spus doliu emoţional, hai să nu ne îndoctrinăm cu toate mizeriile şi să nu ne ducem la doctor pentru calmante sau anabolizante doar din cauză că nu mai avem relaţie. Este bine să fim conştienţi de ceea ce ni se întamplă şi să începem să lucrăm cu noi înşine. De ce să îţi doreşti mare cu sarea de la cel de lângă tine? Nu ar fi mai simplu dacă te-ai cunoaşte pe tine. Defapt, ce vrei tu de la cei din jur? Ce vrei tu de la o relaţie de dragoste? Cum îţi imaginezi persoana de lângă tine şi ce criterii ai vrea să îndeplineasă.

După ce îţi răspunzi la toate aceste întrebări, ia o pauză şi răspunde la cea mai importantă: TU CE OFERI?

Cine eşti tu? Şi de ce ai tot felul de cerinţe pe care nici tu nu le-ai putea satisface? De ce vrei să primeşti ceea ce nu poţi oferi? Sau de ce să primeşti fără să dai?

Ce este dragostea? Nu cred că există o definiţie strictă. Suntem construiţi diferit, gândim diferit, avem dreptul să percepem definiţia dragostei diferit. Dragostea este diferită, se diferenţiază încă din copilărie, dragostea de părinţi, bunici, în adolescenţă apare dragostea pentru persoane de sex opus, dragostea dintre prieteni, şi pot continua aşa la nesfârşit, dar nu vreau să te plictisesc cu exemplificări pe care ţi le poti oferi şi singur.

De ce să grăbeşti natura lucrurilor? Toate vin la timpul lor, dacă azi nu a venit la întâlnire, nu ai pierdut, ţi-ai câştigat libertatea. Cum să atragi pozitivul şi oamenii de calitate? Visează! Iar visele vor deveni realitate!

.

.

.

Mă pierd în visele multora, alerg pe un drum necunoscut şi nu am nici cea mai vagă idee despre destinaţia mea. Am idei, scopuri bine definite, mă vizualizez peste ani, dar totuşi trăiesc, respir, iubesc. Mintea îmi e pe alt tărâm, cel al iubirilor împlinite, prima mea iubire sunt eu. Mă iubesc cel mai mult pe mine, nu o fac din narcisism sau egoism, o fac pentru că dacă eu nu m-aş iubi pe mine, tu cum ai putea să o faci? Cum ai putea iubi un om cu o personalitate defectă? Nu te-ar afecta la un moment dat?

.

.

.

Respir aerul nopţii, este uşor rece, îl simt pe trupul transpirat, e despre dragoste în alte feluri, dragoste neîndeplinita. E ziua N fără sex, de tot N timp. Mă arunc în braţele primei şi o fac cu pasiune. Mă şi îndrăgostesc, doar după o partidă de sex pe fugă, în care nici nu am apucat să am orgasm. Cât de infect să pui suflet după o lună de speranţe false, de planuri făcute în avans…oare ce era în capul meu? Evident nu mare lucru. Când te orbeşte dragostea ce trece prin vagin, atunci e semn că ar trebui să ai un control hormonal, sau să apelezi la alte trucuri.

P.S.

Mă opresc aici azi, riscam demult să fiu intrezisă minorelor de mame frustrate şi neregulate, acum sunt sigură de asta.