Sanatatea si trasaturile

Toata lumea stie ca trasaturile de personalitate pot influenta starea fizica de sanatate. Imaginea omului de afaceri stresat, agresiv, pe care il paste atacul de cord, e atat de obisnuita, incat a devenit un cliseu. Daca trasaturile de personalitate influenteaza intr-adevar sanatatea, atunci acesta ar fi un motiv sa masuram trasaturile de personalitate in cadru medical. 

Sa luam cateva exemple...

Daca nevrozismul reprezinta o reactivitatea autonoma sensibila in mod diferit, ne-am putea astepta ca unele tulburari care sunt sub control autonom, cum ar fi hipertensiunea, sa se lege de diferentele din punctul de vedere al nevrozismului.  A doua posibilitate este ca relatia dintre trasaturi si maladii sa fie una de interdependenta, nu de cauzalitate; de exemplu, aceleasi procese biologice ar putea sta la baza trasaturilor si a consecintelor patologice, fara sa fie legate cauzal intre ele. Sa zicem ca o anumita gena predispune o persoana la cardiopatia ischemica si, de asemenea, la cresterea ostilitatii, insa nu cresterea ostilitatii determina riscul sporit de cardiopatie ischemica. O a treia posibilitate este ca trasaturile sa duca la comportamente care sa determine diferente din punctul de vedere al sanatatii. Daca trasaturile anumitor persoane le predispun la adoptarea unor anumitor hobby-uri periculoase sau la consumul de substante periculoase, atunci apare o asociere indirecta intre personalitate si sanatate. Comportamentul este mai usor de modificat decat baza biologica a unei trasaturi. 

A patra posibilitate este ca maladia sa provoace modificari ale personalitatii; orice diferente din punctul de vedere al trasaturilor dintre grupuri care sufera de o boala si grupurile de control respective ar putea fi provocate de o modificare a personalitatii indusa de maladie. O maladie cronica ar putea, teoretic, sa reduca nivelul extraversiunii, prin intermediul scaderii probabilitatii ca persoana respectiva sa aiba chef sa iasa in lume, si sa creasca nivelul nevrozismului, din cauza ca ii este mai greu sa faca fata activitatilor cotidiene. 

Doua dintre cel mai frecvent investigate trasaturi de personalitate legate de starea de sanatate sunt tiparul de comportament de tip A(predispozitie la cardiopatii) si ostilitatea in exprimare. Tiparul de tip A e un conglomerat, iar metaanalizele si studiile constata, in mod frecvent, faptul ca ostilitatea in exprimare este partea din tipar care se leaga de rsicul incidentei infarctului miocardic, justificand circa 2% din variatia maladiei. Mecanismul biologic al asocierii nu este inca lamurit deplin. Ostilitatea ar putea provoca deteriorari in mod direct, prin cresterea tesiunii si a ritmului cardiac si prin acumularea aterosclerotica. Sau ar putea contribui la comportamentele generale riscante, cum ar fi nivelul ridicat al fumatului si al consumului de alcool sau scaderea disponibilitatii sprijinului social. 

Studiile despre legatura dintre depresie/disperare si cancer nu au adus dovezi despre vreun risc sporit de aparitie a cancerului sau despre mortalitatea excesiva dupa diagnosticare la persoanele cu un nivel inalt al acestor dimensiuni. Totusi, depresia si disperarea sunt indicatori ai suferintei si sunt importanti din punctul de vedere al calitatii vietii dupa diagnosticare. Sprijinul sub forma interventiilor educative conduse de experti, chiar daca nu afecteaza consecintele legate de boala, sunt benefice pentru ca reduc depresia si cresc starea mentala de bine, in special pentru cei cu niveluri inalte de depresie la inceputul programului. 

Nevrozismul este asociat cu o gama larga de consecinte legate de o stare mai proasta a sanatatii. Este implicat in tulburarile psihosomatice, iar unele studii au aratat ca nivelul inalt al nevrozismului ofera prognoze mai putin bune dupa infarctul miocardic. Nevrozismul este asociat constant cu o stare mai proasta a sanatatii din autodescrieri, dar mai putin constant cu masurile obiective ale sanatatii, care ar putea reflecta "inclinatia catre boala" - fizica sau mentala- a persoanei cu un nivel inalt al nevrozismului. 

Totusi, nivelul inalt al nevrozismului a fost legat si de suprimarea functiei imunitare, astfel incat exista mecanisme plauzibile din punct de vedere biologic ale relatiilor observate intre nevrozism si starea mai proasta a sanatatii. Nevrozismul ar putea sa fie si benefic pentru sanatate, prin faptul ca simptomele bolilor, cum ar fi cancerul, sunt detectate si raportate mai repede de persoanele cu un nivel mai crescut al nevrozismului in comparatie cu cele cu un nivel scazut al nevrozismului.

Relatia dintre stres si boala este neclara. Unele tipuri bine definite de stres, cum ar fi tensiunea legata de munca sunt asociate cu maladia masurata obiectiv. Evenimentele din viata si stresul autodescris au fost asociate cu o probabilitate mai mare de suprimare a reactiei imunitare si cu riscul sporit de contractare a racelii comune.