E greu in general sa poti impaca si varza si capra. Cautam cat mai multe
solutii sa fim, sa devenim sau sa avem impliniri importante. Pana la urma tot
singuri ne trezim, si totusi daca nu am lupta, nu am deveni frustrati?
De la a impaca una cu alta, a imbina utilul cu placutul, a face marea cu
sarea, e doar un pas pana la a claca. Imagineaza-ti ca azi esti pe doua
picioare, iti poti folosi ambele maini si mintea iti functioneaza la normal.
Esti normal clinic, sa zicem. Dar, cum ar fi daca maine, te-ai trezi total inútil,
paralizat, pe un pat din fier intr-un spital jegos, cu gandacii mergad de-a lungul barei de fier, apa picurand la baie, intentionat ca sa te scoata din minti? Cu lacrimile curgand din
ochi incontrolabil, mucii scurgandu-se inspre gura plina de spume, cu pampersul
plin de fecale si urina, asa plin de secretii, scurgandu-te de la secunda la
secunda, fiind total confuz si amnezic, nesigur, nestiind cand ai ajuns acolo, cum ai
ajuns si de ce. Imagineaza-ti sa nu mai poti detine controlul asupra propriului
corp. Ca tot ce ai facut este in van, ca toti banii din lume nu te mai pot face normal. Vei fi doar o leguma dependenta de cei din jur, la mila altora, sa zic. In
acest moment ce iti mai doresti? Cariera, bani, succes, femei frumoase,
calatorii, sau doar SANATATE? E greu de imaginat? Normal, ca tu nu-i vezi... dar sunt acolo. Mortii aia vii.
Si sub chipul de inger protector, zace de mult timp monstrul incatusat. Nu e
un monstru oarecare, ci un mix de demoni ce hranesc mare bestie. Un mix de
monstri mai mici ce au fost terfeliti prin toate noroaiele posible, mai ca un
bipolar cu mai mult de 5 personalitati. Aglutinarea asta de demoni muncesc zi
si noapte ca sa poate tina sub control
bestia, Regina adormita a monstrilor. Regina micilor demoni sta semiadormita si
secata de atata durere asteptand trecerea timpului ca inima sa i se mai reintregeasca vreodata... sau sa ramana fara de simt, sa stea in noroi fara sa ii mai pese.
Comentarii
Trimiteți un comentariu