Constiinta normala si patologica

Constiinta este sinteza psihicului la un moment dat, sau psihicul la un moment dat, este sectiunea transversala, sincrona. Personalitatea este cea care integreaza momentele de constiinta. Constiinta normala rezulta la randul ei din lupta cu o forta contrarie, care se numeste inconstient sau imaginar. In conditii normale, in mod natural, constiinta este invinsa in somn sau in vis. Cand subiectul este prada inconstientului si daca are vise, este un inconstient imaginar. Visul este nebunia naturala a fiecaruia, televiziunea, filmul, halucinoza proprie a fiecaruia. Nu toti oamenii normali se debaraseaza usor de vis. 

Constiinta treaza, dupa H. Ey, este un camp, inegal ca suprafata si ca inaltime , fiind impartita in 3 etaje:

-etajul inferior este un proces conditionat neuro-fiziologic, ce tine de integritatea anatomo-functionala a mezencefalului, a substantei reticulate;

-etajul doi, constiinta operational-logica, este un etaj foarte inalt. Cuprinde tot softul logic al omului, care se antreneaza foarte multi ani, se educa deci. Este etajul discetnamantului; aici se urmareste ca prin logica sa se cunoasca realitatea;

-etajul al treilea, constiinta morala sau etica, care ar trebui sa calauzeasca cel putin etajul al doilea. Constiinta morala se refera la constiinta de a nu prejudicia pe celalalt, de a nu-i face rau, de a urmari binele. Dar nu este atat de simplu. Omul normal poate ajunge la perversitatea de a fixa obiective de bine si in numele lor sa faca foarte mult rau. 

Patologia constiintei

Se descriu tulburari cantitative si tulburari calitative.

Tulurari cantitative: constau in diminuarea veghei pana la pierderea ei totala, adica coma; pierderea acestui etaj face ca omul sa ramana inconstient. De la veghe la coma sunt 3 stari:

-obnubilarea , pacientul este somnolent, isi pastreaza automatismele, ortostatismul, se face chiar ca se uita la tine. Constiinta lui de veghe este prada unor fantasme. Deci obnubilarea e un compromis, e pseudotrezie, ceva care parca cere sa te speli pe ochi, sa te aerisesti; toti luptam cu asta dimineata la trezire, doar ca la unii este o stare permanenta. 

-stupoarea, presupune o zacere la pat, cu constiinta aparent pastrata, dar care nu poate fi mobilizata intr-o comunicare; are ochii deschisi, iar ordinele le executa cu foarte mare dificultate. Acest sindrom se imparte in patru stupori: stipor confuzional; melancolic; catatatonic; pitiatic(isteric).

-amentia, constiinta scade sub nivelul stuporului, se poate intalni inainte de a intra in coma, e un nivel foarte jos al constiintei. 

Tulburari calitative, reprezinta invazia constiintei normale, in proportii variabile, de catre inconstient in starea de veghe. Daca invazia este totala , tulburare se numeste sindrom oniric sau delirum. E o situatie de obicei starilor psiho-organice acute: toxice, infectioase. Bolnavul nu doarme, dar e ca si cum ar dormi cu ochii deschisi, nemaitinand const de reperele realitatii, el fiind animat de visul lui. Onirismul pune in pericol viata bolnavului si a celor din jur; e un scenariu incoerent, fragmentar. Dupa ce trece perioada de stare apare onirismul rezidual, bolnavl reintrand in realitate. 

Daca invazia inconstientului asupra veghei nu este totala, ci partiala, rezultatul este un amestec intre vis si realitate de proportii variabile, care se numeste sindrom oneiroid. Inconstientul infiltreaza toate straturile constiintei, infiltrand egoul, bolnavul devine deodata altcineva. Adesea starea oneiroida este profesionala, noaptea pacientul fiind oniric, iar ziua revenind la normal.