Stratone's

  Nu stiu daca ai simtit vreodata durerea cuprinzandu-ti tot corpul si toata gandirea, sa fii ca si cum ai fi paralizat. Sa poti sa te misti, sa mergi printre vii, dar tu sa fii mort in interior. Ce poate fi mai rau nu sunt in masura sa pot judeca, dar pot masura suferinta.  Nu stiu daca stii cum e sa suferi de inima franta, sa fii dezamagit si totul sa fie in van pentru tine, dar eu am simtit-o de mai multe ori si doare, doare mai rau decat recuperarea postoperatorie.  Am vazut multi ca mine ca abandoneaza lupta incercand sa puna capat durerii pe cai neortodoxe, iar apoi ii intalnesc in serviciile de recuperare sau de reanimare, multi devin niste legume care nu vor mai fi capabili sa faca un al doilea gest, din neputinta fizica. Si atunci e si mai dureros sa ai doua dureri, una fizica si alta psihica. Sa simti cum esti din ce in ce mai degradat si mai uzat, epuizat pe zi ce trece si imbatranit de vreme. Ce chestie mi-a pregatit viata asta! Cata durere pe care nu stim sa ...

M-am trezit bulversata intr-o camera cu totul alba, cu un singur pat de o singura persoana, cu o masa langa pat, si doua telefoane, unul fix si altul mobil. M-am speriat initial, eram in spital. Nu eram eu pacientul, eu eram medicul de   garda intr-o zi de haos, nu mai   stiu exact ce data este si nici nu stiu ce zi este. Am uitat, defapt nu am mai reusit sa tin cont, am obosit putin zilele astea. Sunetul intens ma bruscheaza, era telefonul care suna, un alt apel. Un nou pacient, un nou inceput de depresie, dupa un alt deces. Ce sa ii zic oare in momentul asta ca sa il fac bine? Ce tratament as putea sa ii dau ca sa ii scurtez suferinta? Poate un antidepresor si un calmant. Dar astea vor tine cateva ore, apoi tot la fel se va trezi. Ii pot anestezia emotiile si simtirile pe o durata limitata, ii pot vorbi si ii pot opri plansul doar pentru cat timp sta cu mine, apoi cine stie. Este apelul de la 3 dimineata. De data asta este un domn mai in varsta, este venit inca de pe...

Inca de cand eram adolescenta am fost pasionata de analiza. Analizam cam tot ce ma inconjura. Am inceput cu analiza asupra animalelor observand ca nu este o mare diferenta intre fiinta umana si fiinta necuvantatoare, ba din contra uneori necuvantatoarele ne pot fi superioare. M-am axat in debutul vietii adulte  pe om, pe mintea umana si pe ceea ce poate defini conceptul de fiinta umana. Am inceput sa studiez psihologia umana, comportamente, limbaj corporal, trasaturi de personalitate. In felul asta am ajuns deja la o obsesie asupra dezvoltarii mintii umane, dezvoltare care s-a trasformat in studii de medicina si ulterior in studierea normalului si patologicului asupra fiintei umane. Diferente intre normal si patologic, asta este prima mea grija, dar si dezvoltarea de-a lungul timpului in evolutia umana din punct de vedere psihologic. Normalitatea nu as putea sa o definesc vreodata, deoarece din punctul meu de vedere nu exista. Exista o normalitate creata artificial, sau cu al...

Mi-am pus pauză pentru ziua asta, să trec în revista vieţii alte întâmplări.  Nu ştiu de câte ori ai avut tu parte de ceva bun şi te-ai plictisit, dar eu am întâlnit astfel de situaţii. Ştii sentimentul ăla când ţi se oferă şi nu dai doi bani în momentul potrivit... mai de rahat este când eşti tu cel care oferă şi nu se dau doi bani pe tine. Da, păi numai aşa poţi învăţa, să  faci ce ţie nu-ţi place.  Analizând aceste trăiri de-a lungul timpului am ajuns la trista concluzie că majoritatea acestor frustrări pornesc de la chestii materiale. Da, din păcate, societatea în care ne aflăm momentan se bazează pe lucruri materiale. Am tot călătorit prin lume şi cel mai mult se vede treaba asta pe la noi, nu la toţi, dar la destui. Pornind de la cele mai banale lucruri şi ajungând la cele mai serioase, din clasa socială săracă până la înalţii snobi. Totul se etichetează de la prima impresie, totul se aruncă de la cea mai mică nemulţumire, nimic nu se mai comunică, eşti m...

Pe drumuri şerpuite, pline de umbre ce au trecut pe acolo în trecut, te afli şi tu acum fără să mai ştii pe cineva care să fi avut acest curaj. Ai ales drumul fără să stai prea mult pe gânduri, ţi-ai ascultat intuiţia, ce mai contează încă o decizie proastă, nu este nici prima, dar nici ultima. Ai ales să asculţi societatea bolnavă ce îţi dictează regulile, să trăieşti pentru fericirea altora. La ce bun? Într-o clipă totul se poate nărui şi atunci când viaţa îţi va trece pe dinaintea ochilor vei fi murit în regret.  Din 10 drumuri bune eu îl aleg pe al 11-lea, pe cel mai pietruit şi cel mai prăfuit. Nu mă interesează părerea de rău ale gurilor murdare, vreau să mi se facă voia.  Vreau să îmi testez limitele şi să merg pe drumul ales de mine pentru mine, nu de alţii pentru mine. Dacă voi zece faceţi la dreapta pentru că aşa cere societatea, eu sunt atât de nebună încât să merg în partea stângă, să îmi asum riscurile şi să nu trăiesc veşnic cu întrebarea: "Cum ar fi fost ...

Într-o zi, că era soare sau senin prea puţin mai contează, Răul s-a deghizat în Bine. A ieşit pe străzi plin de bunătate falsă şi dădea speranţe celor cu credinţă, nu credinţă deaia religioasă, să nu încurcăm oalele şi să o dăm înspre îndoctrinare de speţă joasă. A luat la rând toţi oamenii, a colindat lumea în lung şi-n lat să îşi facă cunoscută falsa bunătate. Mulţi au fost cei care au picat în paharul de venin deghizat în vin, multe inimi au fost luate cu aprobarea purtătorilor, şi Răul deghizat în bine a început să domine făpturile slabe. A trecut o zi, două, nouă, luni, ani au trecut, lumea s-a înmulţit şi odată cu ea a crescut şi s-a răspandit şi falsa bunătate. S-a ajuns în aşa hal încat oamenii îşi zâmbeau, iar la un ceas depărtare se ucideau între ei. Mare suferinţă a adus Răul, multe minţi uşoare a condus şi mult a schimbat lumea de-a lungul timpului. Binele a văzut tot ce se întâmplă şi a început să caute inimi pure şi minţi luminate. A găsit câteva, dar nu e...

Monolog. Un bilet, doar dus... In drum spre nicaieri, va rog, sa fie. Si daca se poate sa fie loc la geam, sa pot privi in gol. Sa vad copacii cum stau pe loc, dealurile si vaile verzi si pline de culoare sa le observ gri si anoste. Un drum bun si o cafea, asta mi-am dorit, dar nu stiu de ce am primit un drum de spini si o cafea cu sare. Mergeam asa inspre gol, totul in jur era plin de veselie, numai eu, in lumea mea. Plina de creativitate, lucruri bune, oameni putini. Totusi, ceva tot nu e la locul lui. Tulburarea mea obsesiv compulsiva imi da batai de cap iarasi, perfectiunea ma chinuie, totul este aproape perfect, dar nu e. Nu stiu de ce mi se intampla astfel de lucruri, undeva gresesc. Dar nu inteleg unde. Zile de toamna. Ceata. Este totul in ceata, confuzie sau deziluzie. Nu mai stiu ce vreau. Sau nu sunt sigura de ceea ce am. Poate eu sunt veriga cea slaba din lant, si nu constientizez. As vrea sa ma cunosc, eu credeam ca ma stiu deja, dar fac imposibila viata celor d...

Motivaţie. Azi am fost pe câmpul de luptă şi tot azi am fost învins. Am crezut că fac tot ce pot şi ce îmi stă în putere, dar defapt abordasem situaţia într-un mod drastic, am văzut-o ca pe o problemă. M-am trezit că mi-am pus din instinct şi impulsivitate mâinile pe cap începând să dau din mine vorbe de duh şi învinovăţind pe alţii pentru eşecul meu temporar, pentru că, da, este o situaţie temporară, de care mai târziu vei râde, neştiind că singurul inculpat sunt eu. Te-ai gândit vreodata conştient, de ce ajungi în situaţii delicate? De câte ori ai vizualizat ceea ce trebuie să faci şi cum ar trebui să reacţionezi? Te instig să începi să exersezi tu cu tine, să îţi autoinduci succesul cu ajutorul subconştientului. Ştiu ce vei spune, că este de domeniul SF-ului, nu de alta dar aşa am gândit şi eu, ba chiar mai rău, dar am zis hai totuşi să încerc şi să văd cum stă treaba. Este relativ simplu, ceva de genul, îţi propui ceva şi te concentrezi foarte tare pe lucrul ăla, te vizua...

Dimineţi răcoroase alături de nimeni, o altă zi, alte n gânduri pozitive. Azi am ajuns unde voiam ieri, dar totuşi nu îmi e deajuns. Cafeaua este exact pe gustul meu, neagră, fără zahăr si cu o aromă puternică, ce poate trezi chiar şi morţii din somn. Oraşul abia se trezeşte la viaţă, vezi cum oamenii încep uşor să iasă pe străzile pustii. Adie uşor vântul, iar frunzele palmierilor scot un zgomot placut, relaxant. Văd culorile verii, galbenul soarelui ce abia a răsărit, verdele pomilor, aerul tropical, culorile hainelor de pe oameni, zâmbetele.  Respir, simt că trăiesc. E din nou mâine, şi am reuşit să ajung până azi. Plin şi totuşi gol, inundat de gânduri, dar totuşi nimic concret, mintea îmi zboară dintr-o parte în alta, visez, încerc să mă concentrez. Dar mai bine alerg. Îmi pun adidaşii prăfuiţi de ieri, leg părul in cel mai oribil mod, nu îmi pasă de ce ai crede, sunt eu, naturală, îmi pun căştile în urechi şi am pornit la drum. La început îmi pare dificil, cald, încep s...

Eşti frumos, indiferent de rasă, origine, vârsta, atunci când zâmbeşti transmiţi frumuseţea, chiar dacă este un haos babilonian, totul stă într-un zâmbet. Te plac şi eu la rândul meu, asta e tot ce transmiţi. Suntem mai buni, mai frumoşi, mai pozitivi. Nu trebuie să cunoşti limba unei ţări ca să îţi dai seama dacă oamenii te plac sau nu. O simţi, energia pozitiva de care eşti înconjurat.  . . . Ce vreau de la el? Să îmi accepte nebunia fără să ma critice, să pot să fiu eu fără să mă gândesc oare ce va zice, să nu mă cenzurez şi să pot fi impulsivă, iar el să îmi zâmbească şi să mă întrebe dacă mai am trăgându-mă uşor de păr. Să mă strângă în braţe şi să mă pupe pe frunte, să mă facă să mă simt cea mai iubită şi cea mai protejată. Să mă trezesc în mijlocul nopţii şi să facem dragoste ca doi nebuni, apoi dimineaţa să o luam de la capăt, să creştem împreună şi să ne susţinem în lucruri bune, să scoatem unul din altul tot ce e mai bun şi mai rău, să ne contrazicem, iar la fi...

Dilentantismul a devenit o normalitate în societatea zilelor noastre. Totul se rezumă la a avea, la a ne asigura un viitor pe care nici măcar nu îl cunoaştem, cât de stupid... ne chinuim cât de mult putem, călcăm peste cadavre, unii din noi, pentru a ne asigura o viaţă lipsită de griji. Uitând defapt să ne mai bucurăm de ceva anume. Rezultatul final? O mare plictiseală. Dintotdeauna am crezut că mila faţă de animale este în strânsă legătură cu bunătatea caracterului; oricine este crud cu animalele nu poate fi bun cu semenii săi. Cred cu tărie în asta şi mi se confirmă asta zilnic. . . . Am întrebat-o pe mama de ce nu mi-a vorbit vreodată despre dragoste? Mi-a zis că nu ar fi ştiu ce mare lucru să îmi spună din moment ce nici ea nu a ştiut foarte bine cum stau lucrurile. Păi orice... cum să mă comport cu persoana iubită, ce să fac sau să nu fac atunci când ma îndrăgostesc sau eu ştiu ceva de genul. Mi-a zis că atunci când va veni voi şti, că mă voi descurca eu cumva. Am începu...

Despre dragoste si alte feluri “La mine încă nu a apărut acea persoană… şi dupa nu ştiu câte refuzuri sau întămplări ciudate, îţi pierzi speranţa. Răbdare am, dar speranţă…” Un bun prieten îmi scrie într-o seară să mă felicite pentru un articol. Î n toiul discuţiei se apucă să îmi povestească despre o întalnire eşuată, despre faptul că este dezamagit şi că ar fi frumos din partea mea să scriu ceva în legatură cu eşecurile în dragoste, mai exact cu cei care după despărţiri îşi revin mai greu. De obicei nu scriu căcaturi despre inimi frânte şi despre cum să te recuperezi în 3 sau 6 luni, că aşa e din punct de vedere psihologic mai sănătos şi mai normal, până la urmă fiecare se drege cum poate şi când poate, nu există medicament standard sau o metodă de urmat. Nu sunt un om al regulilor, nu aş avea reţeta fericirii, la mine oricum e haos în domeniul ăsta, nu ştiu exact care este reţeta, pe mine mă ajută sportul.   Există ascultă-ţi instinctul şi vocea interioară, ...

De obicei lucrurile ies aşa cum vreau eu să iasă, iar când nu ies, tot ies cum vreau eu. La întrebarea: " Mai poţi să duci?" răspunsul este: "Mai ai?" Că deja a început sā-mi placă. Există mai multe tipologii de femei. Materialista. Tocilara. Proasta. Sfânta. Parvenita. Piţipoanca. Puternica. Gospodina. Târfa. Cea bună la toate. Şi nu în ultimul rând Evoluţionista. Mie asta îmi place cel mai mult. Asta a fost toate pe rând şi stie să se adapteze în fiecare situaţie. Dacă stă de vorba cu un generos e materialistă subtil, primeşte fără să ceară. Dacă e în situaţii de dificultate profesională, se updatează urgent. Ştie să facă şi pe proasta când e cazul, să nu mai vorbim de sfinţenie... eşti al 3-lea iubit dragul meu, spune uitându-se fix în ochii lui. Se poate adapta şi în cercul de parvenitism, făcând pe piţipoanca doar ca să aibă susţinătoare. Ştie să şi gătească cât să impresioneze, este târfă cu cine vrea sau are vreun trecut mai zdruncinat. Iar toate aceste...

Mai ştii, când nici să merg nu ştiam, pe când mă ţineam de mâinile tale transpirate şi pline de pământ, bătături, fără unghii false sau prea îngrijite. Nu mai aveai timp de tine, fiindcă mă aveai pe mine, mai importată decât orice, decât propria-ţi viată. Arta sacrificiului necerut şi neimpus, totul venit din inimă. Cât de departe este vremea copilăriei, când pe fugă mama mă lasa cu tine, în grija ta... Nici nu mai am amintiri, decât pe cele mai frumoase. Sufletul îmi e invadat cu lacrimi si simt durerea pierderii tale ca şi cum ar fi azi, acum. Îmi este atât de dor de tine, de tot ce făceam... m-ai făcut să fiu eu. Mereu m-am gândit că tot ce fac este pentru tine. Aş fi vrut să împart asta cu tine. Pierdut. Fug din nou de la o idee la alta... Sub soarele arzător al începutului de vară, cu temperaturi brusc ridicate în termometru mă trezesc lângă tine. Sunt în necunoaştere şi în necunoscut. Sunt doar eu, tu, căldura, pāsările pe cer, o plajă întinsă doar pentru noi doi. Sunt a...

Am tot încercat de-a lungul timpului să repar. Am început cu lucruri uşoare, materiale. Prima dată când am început să fac ceva, a fost să schimb un bec, apoi să repar o ţeavă. Am ajuns până să zugrăvesc singură o întreagă garsonieră. A fost destulă muncă, dar eram mulţumită şi bucuroasă că m-am descurcat singură şi nu am depins de nimeni. Mai târziu am început să aprofundez treaba asta cu reparatul şi m-am apucat de studiat psihologie. Hai să repar nişte minţi am zis.  Am crezut că ar fi mai interesant şi aş face ceva în folosul celor din jur, încercând să îi repar. Părea promiţător, mintea umana, conexiuni neuronale, stări, trăsaturi de personalitate, comportamente, personalitatea, tipuri, tipare şi tipologii. Foarte frumos. Până să mă îndrăgostesc de medicină. Am zis că o fac şi pe asta, să nu mă rezum doar la mintea umană, sa fiu şi mai de ajutor şi să fiu acolo la nevoie. Psihologia şi medicina. Te ajută foarte mult să relaţionezi cu pacienţii, iar pe cei de pe secţia de ...

Operaţia este reuşită, dar din păcate pacientul este mort. Îmi pare rău nu ştiu ce-am făcut aseară, am zis ca nu se mai întamplă, dar uite-mă în acelaşi punct pentru a nu ştiu câta oară. Deunăzi mă gândeam la ce scriu şi ce aş fi   putut scrie, despre experienţa mea de viaţā, dar şi despre a altora. Păi aş fi scris romane. Încă nu e prea târziu. Mi-am luat-o de atâtea ori, încat atunci când am parte de o situaţie normală sau cât de cât umana, mi se pare că e ceva la mijloc, sau sunt anxioasă în privinţa oamenilor care mai au o urmă de umanitate. Când se comportă unul cum trebuie, mă gândesc, ceva putred este la mijloc, e ceva ce nu văd sau nu observ. Şi mă pun să mă comport de rahat pentru că am halucinaţii. Atâtea situaţii de rahat te aduc în lumea anormalilor, o lume selectivă, inteligentă, cu prea puţini oameni în jur sau deloc. O lume pe care puţini o vor înţelege şi mai puţini o vor accesa. O lume plină de bariere şi de mecanisme prea puternice pentru a fi pătrun...