Nesimtitul.

Cum sa simti un nesimtit?

Hai ca asta e tare! Tot cautam prin biblioteca si  am dat peste ghid despre oameni si nesimtiti…am fost cam sceptica la inceput, dar apoi am inceput sa rasfoiesc si sa dau sanse.

Ce este un nesimtit?

Terfeloaga explicativa a limbii române asază trei explicatii în dreptul termenului „nesimtire": 1) pierdere a cunoştinţei sau leşin; 2) lipsă de bun‑sims, purtare a celui nesimtit; 3) raceala, lipsa de sensibilitate. Dintre cele trei acceptii, cea care ne intereseaza este a doua. Potrivit acesteia — si umbland la familia de cuvinte —, nesimtitul este un om „lipsit de bună crestere, de cuviinta, de delicatete".

Nesimtitul nu roseste, fiindcă e nepregatit genetic pentru o asemenea abatere pigmentara. Mediul lui optim e spatiul public, unde îsi da imperturbabil adevarata masura. Acomodant, niciodata în pana cand vine vorba de adecvarea la context, suplu ca o liană si sacaitor ca sciatica, nesimtitul stie sa valorifice toate fisurile prin care se poate furisa în tesutul social. El are stiinta fructificării insinuante. Nu te cotropeste frontal si decisiv, ci te învăluie alunecos, pana cand îti devine vecin sau îti sufla în ceafa.

Nesimtitul se comportă ca un virus cu tabieturi, obsesii şi manii. Îi lipsesc, în schimb, simtul masurii si urbanitatea elementara. El e întotdeauna în apele lui, fara sa cunoască stinghereala.

Nesimtitul este, din capul locului, adeptul gesticulatiei luxuriante. Nici n‑ar putea fi altfel, fiindca — e lucru stiut — nesimtirea n‑a facut niciodata casa buna cu discretia. Energia debordanta a nesimtitului se regăseste în felul cum se misca acesta, în agitatia spastica a membrelor, în exuberanta sufocanta a întregului corp.

Nesimtitul nu ocupă loc în spatiu, ci îl colonizeaza, îl supune unei navale neînduratoare, îl impregnează cu esenta lui rezistenta la orice tratament de combatere. El stie ca îsi poate disloca aproapele în doi timpi si trei miscări, motiv pentru care îsi îngaduie sa traiască relaxat. Când un nesimtit îsi propune să te alunge de pe propriul tau teren, sunt rarisime cazurile în care nu reuseste. Indiferent dacă se sterge la nas, se scobeste între dinti, îti povesteste un film sau te invita la o bere, nesimtitul te face să devii retractil. Şi‑atunci din două, una: ori capitulezi resemnat, ori dispari cat poti de repede. În ambele cazuri, victoria e a nesimtitului.

Gesticulatia nesimtitului e bogata, gratuita, incomoda şi agresiva. Exista aici un preaplin coregrafic, o abundentă motrice de rau augur. Chiar si atunci cand intentiile nesimtitului par în bună regula, ceva din morisca mainilor sau în bulbucarea ochilor sai te inhibă si te face sa te întrebi pe unde o sa scoti camasa. Expansiv şi nestapanit, nesimtitul e gata sa‑ti vare un deget în ochi, sa te calce pe bombeu, sa te înghesuie si sa‑ti reduca spatiul vital. Compania lui e solicitanta si obliga la precautii neîntrerupte. Langa un nesimtit încerci un alt tip de nesiguranta decat langa un posibil hot de buzunare, dar ai putine sanse sa ramai acelasi. De cele mai multe ori iritarea în fata lui face loc disconfortului, iar uneori chiar si fricii.  Nesimtitul detine arta surprizelor consternante. El se descalta în tren, fumeaza în locuri unde acest lucru i se interzice în mod explicit, vorbeste între replici la teatru, îsi suge maselele la Ateneu, îsi pipăie prietena pe întuneric la film, eructeaza plenar dupa dejun si se sterge la gura fie cu fata de masa, fie cu mâneca hainei. Toate aceste gesturi denota nu doar lipsa de educatie, ci în primul rand sfidare la adresa celor care i se afla întamplator în preajma. Nici un nesimtit autentic nu va folosi surdina. Verbul lui trebuie să fie sonor până la timorare si excesiv până la vertij. Nesimtitul nu coboara spre soaptă în nici o împrejurare. Nimic nu‑l poate convinge sa taca. Si nici sa accepte ca e nepoliticos sa ridice tonul în biserica, la cimitir sau într‑un muzeu. Un nesimtit care vorbeste încet este o contradictie în termeni.