Nevroza in psihologia individuala

Ce este defapt o nevroza? 
Auzim tot felul de definitii printre care ni se spune ca nevroza ar fi o tulburare mentala de care individul este constient, dar nu isi atinge functiile esentiale ale personalitatii, desi nu este modificata in mod vizibil personalitatea individului. Cam complicat zic, ori esti dereglat ori nu esti?
Trecand prin multimea de definitii despre nevroza, am gasit ceva interesant in psihologia individuala, care spune cam asa: 
Nevroza este iritabilitate, slabiciune, boala a glandelor endocrine, si de aici si difunctiile endocrine atat de des intalnite in zilele noastre. Nevroza mai poate fi clasificata drept consecinta a unor infectii dentare sau nazale, maladie genitala, astenie a sistemului nervos central, consecinta a unei diateze hormonale sau renale, a unui traumatism al nasterii, a conflictului cu lumea exterioara, cu religia si etica, refulare a impulsiunilor sexuale si, lista poate continua pana maine...dar postarea este scurta iar cauzele nevrozei multiple. 
Nevroza se afla in raport cu o viata activa intensificata. 
De obicei eruptia simptomelor nevrotice are loc ca urmare a unei anumite probleme. Oamenii se gasesc mereu in fata unor probleme, a caror rezolvare necesita o pregatire sociala. 
De exemplu, o problema de societate, o prietenie care a dus la deceptie. cine nu a trait o asemenea situatie si cine nu a fost zguduit de un asemenea deznodamant? Socul psihic nu este intotdeauna semn de nevrozitate, dar devine nevroza numai daca dureaza, daca se permanentizeaza, daca individul afectat intoarce cu neincredere spatele oricui, daca deceptia il duce la izolare. 
Acest soc poate fi valabil si in povestile de iubire. Este cert ca rezolvarea problemei iubirii nu este un fleac. Ea necesita o anumita experienta, un anumit spirit de raspundere. Daca, in legatura cu aceasta problema, cineva este adus intr-o stare de tulburare si iritare si daca o data respins, el nu se mai redreseaza, cultivand toate acele emotii care ii asigura retragerea si facandu-si o conceptie de viata care il mentine pe aceasta pozitie, abia atunci avem in fata un nevrotic. 
Deseori, un ins nevrotic are tendinta de a-si ascunde sentimentele sau simptomele nevrozei. Doreste sa se vindece, dar ii e teama sa nu fie dezgolit, sa nu fie luat ca un individ slab psihic. Individul nevrotic de cele mai multe ori isi refuleaza simtirile, concentrandu-se pe alte activitati ale vietii. Dar, atentie, la un moment de slabiciune acesta poate pierde controlul.